Aseara, intamplator, pe TV5, la emisiunea "Échappées belles" am avut extrem de placuta surpriza de a revedea un loc minunat din Peru, de pe o peninsula a maretului lac TITICACA, unde am poposit si noi pentru cateva zile si pe patriarhul acelui loc.
Peru, in multe zone deosebit de turistice, a devenit destul de "comercial"… Din fericire, sunt inca nenumarate locuri cu inca putini turisti, absolut autentice! Asa ca iata o idee pentru cei care ajung in zona peruana a lacului Titicaca: in loc sa se cazeze in capitala zonei, Puno, cum fac cei mai multi turisti, pot face un efort de cativa zeci de kilometri pentru a ajunge aici, aproape de capatul peninsulei CAPACHICA, in comunitatea Llachón, formata din indieni QUECHUA, urmasi ai incasilor si vorbitori pe scara larga a limbii acestora – quechua! O mica asociatie familiala de cateva familii Quechua, numita "Santa Maria", ofera turistilor cateva zile de autenticitate pura, facandu-i parte din familiile lor. Seful acestei Asociatii este Felix, pe care l-am revazut, cu mare placere, in emisiunea de aseara.
Cum va spuneam, am avut bucuria ca, timp de cateva zile, sa experimentam viata de zi cu zi, exact a micii comunitati Quechua care i-a gazduit si pe cei de la "Échappées belles", din peninsula Capachica, din nordul acestui lac urias, asa cum ne place noua, departe de aglomeratul Puno, cel mai mare oras din zona. Am dormit in foarte modestele lor case din chirpici, cu usa prin care cam suiera vantul, nici un fel de modalitate de incalzire (la 3900 m altitudine!), in afara de pături, facand nitel frigul noaptea, cand temperatura scadea sub zero grade, am mancat din mancarea lor, le-am cunoscut obiceiurile si modul isi care isi castiga traiul de zi cu zi, le-am vazut bucuriile si tristetile…si ne-am deschis inimile unii altora… Si am sorbit in fiecare zi frumusetea minunatei, dar si extrem de asprei zone in care s-au nascut si traiesc, avand tot timpul in fundal, sub noi, maretul lac TITCACA.
Iata cateva imagini cu acesti indieni Quechua.
In cele 2 fotografii de la munca campului, se observa aceleasi unelte de dinainte de Imperiul Incas…si acelasi pamant pietros si greu, extrem de greu de cultivat. In prima fotografie, Felix, conducatorul micii comunitati ne explica ofranda celor 3 frunze de coca adusa zeitei lor supreme – PACHAMAMA (Zeita Pamantului), inainte de a incepe sapatul pamantului. Iar in a doua fotografie se observa focul ritual facut cu aceasta ocazie si, in spate, in dreapta, sub noi, albastrul profund al lacului Titicaca.
P.S. 1 - Mama lui Felix, conducatorul acestei mici Asociatii familiale, are peste 90 de ani si inca munceste pamantul! Si nu stie decat limba Quechua! Puteti urmari aici emisiunea de aseara, va poate da si alte idei despre activitati din Peru - https://www.youtube.com/watch?v=2Blnc7cIXzg
P.S. 2 – Fiind o comunitate atat de mica, de doar 10-15 familii, s-ar putea spune ca este o destinatie… "exclusivista", un alt cuvant folosit pe scara larga si pentru orice, in vremurile noastre? Din punctul asta de vedere, al locurilor "limitate", probabil ca da!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu