Turnul Iberdrola - imensa oglinda din Bilbao

de Ioan Laslo

Cu cele 41 de etaje si 165 de metri inaltime, 21 de ascensoare si peste 50 000 de mp, Turnul Iberdrola nu poate fi evitat de cei care ajung in zona Guggenheim a orasului Bilbao. Iar, daca esti turist, este obligatoriu sa ajungi acolo!

Zona aceasta moderna a celui mai important oras basc a inceput sa prinda contur in momentul in care administratia orasului a facut un plan de dezvoltare de lunga durata. Tot ce a insemnat industrie poluanta a fost atunci scoasa din oras, iar locul a primit o alta infatisare. Floarea de titan a muzeului modernist, Cladirile Universitatii Deusto, Stadionul San Mames, Palacio Euskalduna de Congrese și Muzică, parcuri si o esplanada superba dea lungul a ceea ce localnicii denumesc Estuarul Bilbao au depasit chiar asteptarile localnicilor. Totul intr-o zona a Spaniei unde seriozitatea si munca sunt ridicate la rang de religie.

Blocul turn a fost proiectat de César Pelli, specializat in astfel de constructii, ridicat intre 2007 si 2011 si inaugurat oficial in prezenta regelui Spaniei, un an mai tarziu. Astazi, gazduieste birourile unei firme arhicunoscute, dar functioneaza si ca o imensa oglinda  de forma unui triunghi isoscel cu laturile usor curbate. Iar, cand vremea este prielnica, spectacolul este fabulos! Va invit sa il vedem impreuna! 

Povestea microcartierului Anafi din Atena

 

de Valentin Oanță 

Mai tot turistul a fost în Grecia. Și cum să treci prin  Atena fără să îi vezi unul dintre simboluri, anume Acropole. Totuși, mai puțin cunoscută este viața localnicilor de sub Acropole, dar mai sus de Plaka. 

Cu mai mult timp în urmă, pe când Atena era în plină dezvoltare, mai marii capitalei s-au lovit de un obstacol, lipsa forței de muncă în construcții.  Vi se pare cunoscut ?! Atunci primarul a contactat o comunitate recunoscută în domeniu, lucrători din insula ANAFI, care au fost aduși la Atena pe termen lung. Doar că aceștia nu au acceptat să locuiască în condițiile rezonabile oferite ci au cerut și primit o parcelă pietroasă sub Acropole, unde si-au construit niște extrem de modeste căsuțe asemănătoare cu cele lăsate în insula lor. Locul fiind limitat, străduțele au fost dimensionate corespunzător. Nu  permit decât trecerea unui singur om fără bagaj. Apoi nu au mai dorit să se întoarcă în insulă si au rămas în noua așezare.  Acum, urmașii lor sunt terorizați primăvara, vara și toamna din cauza pălăvrăgelii turiștilor sub geamurile lor, de dimineața până  noaptea târziu. Așa au aparut pe toate străduțele înguste apeluri fierbinți la liniște,  în multe limbi, chiar si în cele asiatice ! Și eu, care credeam că povestea Maricelei Stupar despre strada Sforii este unică și că doar locuitorii din Brașov au o astfel de cale!