Cu sau fără vreun fir de menta proaspăta introdus sub masca, tăbăcăria tipic marocana devine o ispita aproape subînțeleasă. Accentul cade evident pe eventualele achizitii finale dar adevarul e ca picanteriile din culise, demonstrațiile tipice “marketingului” local si mai ales spectacolul curtii interioare sunt tot atâtea motive pro-vizitare.
Ce se afla in vasele ales-inghesuite unele-ntr-altele ca separeurile unui fagure de miere? Piei înmuiate! Unele scufundate spre curățare, intr-o soluție minune a carei rețeta venită din vremuri seculare e păstrată ca atare: urina de vaca, var nestins, apa și sare.
Altele, tot scufundate, dar ajunse in faza a doua de preparare, sunt procesate in găinaț de porumbel dizolvat in apa. Devin maleabile și suficient de “absorbante” pentru a treia etapa. Ei bine capitolul vopselurilor tradiționale e magie curată! Exista câte o explicație viabila pentru fiecare colorata pata. E drept ca rosu-mac, galben-turmeric, verde-menta, albastru de Indigofera, maro-cedru sau ocru henna mai rezolva azi doar parțial problema. Iată de ce o manufactura conforma rețetei “de casa” devine cu atât mai valoroasa!
