de Raluca Sofian
Din seria “am rămas cu gândul la…”
Cenușăresele covoarelor marocane intr-atât de vestite peste tari, mari și meridiane :)) sunt așa numitele carpete Boucharouite. Poate ca nimic din ce ai văzut intr-o călătorie nu trece fără sa fi lăsat urme dar exista senzații, locuri, chipuri sortite sa-ți atingă prin fuzionare și surprinzatoare “cozi” cele mai sensibile corzi. Casa aceasta, un riad de secol 18, ascunsa in labirintul Medinei din Marrakesh, cu o poarta joasa in capătul străzii de culoarea dunelor sahariene e in felul ei o Morgana. Ti-e greu s-o crezi aievea. Proprietate a colecționarului Patrick de Maillard e o întruchipare a firescului și ingeniosului rudimentar dar in același timp un teritoriu forte nobiliar. Asocieri puternice, naive, creative. Tavi imense de aluminiu ascunse in spatele unui cactus supradimensionat , o veioza improvizata cu mini-colivii pe post de abajur, vase de lemn, porți crestate și ornamentate cu fragmente de piatra sau metal, un pat cu baldachin fără baldachin pe terasa superioară și pretutindeni creatia satelor de la baza munților Atlas —țesăturile pe suport de sac. De plastic sau rafie! Marocanilor le e rusine cu ele. Realizate din zdrențe (fasii, cârpe provenite din îmbrăcămintea f uzata) sunt inevitabil un simbol al sărăciei. Acum, poate și datorită lui Maillard sunt un artefact căutat. Casele de licitație si dealerii europeni de arta le-au luat in vizor transformandu-le intr-un trend uimitor. Intre timp in Patio-ul privat cu măslin incorporat si cer acoperiș (spre energii purificatoare deschis) ascuns undeva in Medina, colecția boucharouita e regina.
