de Mircea Poeana
Pentru mine Ruse are inca farmecul trait de Elias Canetti, asa cum mi-l zugraveste in "Limba salvată, Istoria unei tinereți". La vremea copilariei laureatului Nobel pentru literatura urbea multicolora se chema Rusciuk, adica un nume de alint pentru orasul de astazi. Bulgari, turci, greci, albanezi, armeni, evrei sefarzi si galitieni, austrieci, francezi, germani, italieni, rusi, sarbi, ruteni si cate si mai cate neamuri faceau din asezarea dunareana, numita pe vremuri de romani Sextaginta Prista (Portul celor 60 de corabii...), o oaza de universalitate.
De ce o fi ales Imparatul Vespasian un asemenea nume si cine o fi numarat corabiile? Doar colbul istoriei, cernut in clepsidra trecerii, o poate spune. Cert este ca Ruse a trait o viata vibranta, gratie asezarii sale pe harta Europei si a Balcanilor, atragandu-si denumiri dupa
