Se afișează postările cu eticheta Tel Aviv. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tel Aviv. Afișați toate postările

marți, 26 ianuarie 2021

De ce Israel?


de Mircea Poeana

Israelul incepe vaccinarea adolescentilor. Dincolo de aceasta stire laconica se afla, de fapt, ceea ce pe drept se poate numi Miracolul Israel.

Am trait scurt timp la Tel Aviv - imi pare rau ca nu mai mult, incat sa cercetez mai in profunzime spiritul si forta care anima o natie venita din Cartile Sfinte.
Imi aduc aminte ca ma plimbam pe una dintre strazile capitalei israeliene si am ajuns in dreptul unui mic santier. Se repara o portiune de trotoar. Si atunci mi-am dat seama ca, de fapt, citadela e construita pe nisip. Spune foarte mult amanuntul asta. Cum sa ridici o asemenea asezare falnica pe o materie atat de fragila? Apoi am observat ca fiecare planta primea apa printr-o retea fina de tuburi aproape invizibile. Cum sa hranesti atatea plante minunate cand ai o singura sursa de apa - Marea Galileei sau, cum i se mai spune, Kinneret? "Lacul" pentru care a curs atata sange!
Si apoi am inteles.
Miracolul Israel este faurit de miracolul din mintea si din sufletele oamenilor. Nu o sa uit niciodata cuvintele unui om de acolo, intalnit intamplator, intr-una din plimbarile mele prin Yafo: "Singura cale ca sa supravietuiesti unui razboi perpetuu e sa traiesti cu adevarat!"
Israelul a inceput vaccinarea tinerilor! Pentru ca Israelul este un taram extraordinar de tanar in toata vechimea sa.

luni, 14 noiembrie 2016

Pelerinaj la Ierusalim

de Mihai Grebenisan

        Am pornit de la Târgu Mureş cu un maxi taxi de 17 locuri. Am călătorit noaptea, dimineaţa următoare ajungand la aeroportul Henri Coandă din Bucureşti. Nu eram obosit deloc, deşi nu dormisem de vreo 14 ore. Eram entuziasmat maxim. Primul meu zbor cu avionul. Aveam emoţii, nu ştiam ce va urma. Timpul s-a comprimat şi m-am urcat pe avion în cele din urmă. Parcă era un vis. Nu au fost problem la decolare deşi îmi venea să plâng de emoţii. Cele 2 ore şi 15 minute s-au scurs repede. La aterizare simţeam presiunea, că îmi ţiuie urechile, iar de la 6000 m altitudine până ce s-a oprit avionul să coborâm mi s-a părut o veşnicie…
        Ghidul, o femeie simpatică, care vorbeşte romaneste, ne aştepta acolo…din Tel Aviv de la Ben Gurion de unde am luat un autocar super cu wifi gratuit. Ne-a împărţit nişte caciuli albe, ne-a dat nişte hărţi şi ne a servit cu nişte curmale speciale cu nucă ( numai când îmi

marți, 4 octombrie 2016

Israel…Is Real

 de Robert Matei
       Si  iata-ma ajuns  si in tara controversata. Ideea nu-mi apartinea in totalitate  desi de multe ori m-a biciuit gandul de a merge macar o singura data acolo, sa trag pe nas din aerul lor sfant. De mic copil mi-au placut zborurile , am avut fascinatie pentru pasari (care ulterior a capatat o conotatie complet peiorativa)  si tot ce insemna sfidarea gravitatiei. Desigur, ajuns pe Henri Coarda, am fost satisfacut doar cu prima parte, sfidarea. Pentru ca toate lucrurile sa mearga bine, am fost controlat (eu din tot grupul) in mod  “ceva mai temeinic” (aproape asemeni unui tuseu rectal) prin prisma prejudecatilor si preconceptiilor ca, daca arat  ca un terorist dubios, am barba si piuie metalele infipte in diverse parti ale corpului meu  prin poarta de control, inseamna ca sunt de neincredere. Aceeasi  manevra scaldata in bunavoia scepticismului oligofren al unei tari paranoice mi-a fost aplicata  si in Tel Aviv, unde, un nene  de pe acolo m-a acostat  in terminal cu intrebari riguroase despre cum mama dracului am ajuns eu acolo, cu ce grup am venit si mai ales  de ce . Sfidandu-l din accentul britanic pronuntat  i-am comunicat sa ma lase in plata Domnului sau a lui Yahve sau in orice o mai crede el numai sa plec dracu ca am treaba si nu bombardez pe nimeni.
       Am remarcat ca astia din Israel nu prea stiu de gluma. Cred ca e o conspiratie cu toti comediantii evrei care sunt foarte haiosi. Si… am pornit la drum. In prima faza  ghidul mi s-a parut ca are un usor retard pentru ca vreo ora si jumatate  vorbea la microfonul din autocarul cu care ne plimbam  de la o locatie la alta  ca si cand ar fi fumat foarte foarte multa iarba , iar formulele lui de adresare erau  “dragii mei “ sau “scumpii mei” , lucru ce mi-a amintit de