Japonia - fascinatie si mister

de Paul Drosu

JAPONIA…este imposibil sa descrii fascinatia si misterul care se ascund in spatele acestui nume! Am avut fericirea sa cunosc cateva "picaturi" din acest "ocean" de cultura fabuloasa si spectaculoasa si, acum cateva luni, am scris o prima forma a unei povesti despre contrastul dintre Japonia oraselor fara sfarsit, a uriaselor megalopolisuri si Japonia rurala si medievala, a satelor epocii Edo. Din diverse motive, public aceasta poveste adevarata doar acum, dorind ca si dumneavoastra sa impartasiti, odata cu mine, fericirea, entuziasmul si uimirea traite intr-o calatorie plina de contrastele dintre, cum spuneam, Japonia turistica "clasica", cea in care vin cei mai multi turisti occidentali si Japonia drumurilor si locurilor mai putin umblate de catre turistii occidentali (si cu atat mai putin de catre turistii romani). Unele locuri atat de putin umblate, incat, dupa cum am spus si in articol ca un exemplu, un templu in care am dormit nu are pe Trip Advisor decat 4 review-uri – 2 ale unor japonezi, unul al unui spaniol si unul al meu… :) 
"Cateva" mai multe cuvinte despre Japonia…dar nu in stilul impersonal si rece al unei descrieri de genul "unde sa te duci, ce sa faci, ce sa mananci"…ci in stilul meu, mai de "corazón" si de vorba-lunga, cu multe povesti si amanunte, care sper ca vi se vor parea

JAPONIA – de la megalopolisuri la satele epocii Edo

de Paul Drosu

       1. Un zbor de 13 ore din Tahiti in Japonia, peste jumatate din Pacific si cum am pierdut o zi din viata

     O zi de sfarsit de octombrie…o vineri, dimineata devreme in Papeete, Tahiti. Ultimele imbratisari cu dragii nostri prieteni, A. si S., care, ca la fiecare plecare a noastra, s-au sculat dis-de-dimineata, doar pentru a ne conduce la avion…niciodata ospitalitatea tahitiana nu se dezminte! In seara precedenta, am luat cina cu o alta prietena tahitianca, draga noastra P., stewardesa la Air Tahiti Nui (cea mai simpatica companie aviatica, cu care vom zbura si noi spre Japonia) si care a prins in Tokyo marele cutremur din 2011…Brrr…! Airbus-ul A340, cu patru motoare si cu nume legendar – Bora Bora – ruleaza paralel cu laguna turcoaz…si se desprinde la timp de pista care se termina …tot in apa lagunei. Ne asteapta un zbor de vreo 13 ore, de-a lungul a jumatate din Pacific, pana la Tokyo…ce bine ca avem 4 motoare! Un traseu mai neobisnuit pentru a ajunge in Japonia, pe care nu cred ca l-au facut prea multi romani! Iata Tahiti…deja o picatura verde intr-o imensitate albastra…si Moorea…nume de poveste…iata si Maiao, insulita interzisa, unde, de aproape 100 de ani, nici un strain nu are voie sa paseasca. Lasam departe, in stanga, insulele Cook si ne apropiem de Samoa Americana. Dintr-o data, intr-o clipita, pierdem o zi din viata…vineri dimineata ora 11:00 devine sambata dimineata ora 11:00…da, tocmai am traversat, intre 

Gasesti mai multe aici !