Din vremuri de demult, comunitatile secuiesti au reusit sa imbine frumosul locului cu utilul. Este ceea ce am gasit si la Biserica Fortificata din Darjiu. Zidurile groase asigurau liniste in fata primejdiei, dar locul a fost binevenit si pentru a pastra, la loc sigur, avutul fiecaruia. Detinerea cuielor in care stau la pastrare slanina si suncile a devenit in timp un element de statut social in comunitate. In fiecare miercuri, la cantatul cocosilor, gospodarii vin sa ia pentru acasa din avutul lor si sa puna pe masa familiei. Exista o comisie de supraveghere, dar niciodata in istoria comunitatii nu s-a pomenit ca cineva sa ia din cuiul altuia. Ar fi fost supus oprobiului comunitatii. Iar, in astfel de comunitati, aceasta ar fi fost de nereparat! Asa ca turnurile fortificatiei gazduiesc si astazi carnea fiecaruia. Iar procesiunea poate fi urmarit de orice turist, cu o simpla rezervare. Si la final, poate gusta din bunatati, alaturi de un pahar de palinca locala.
Dar frumosul vine abia acum. Lasi zidurile masive si intri in biserica. Albastrul specific te incanta din prima. Pictura murala, scoasa la suprafata dupa multi ani, atrage insa atentia in mod special. Aceasta a si inscris biserica in Patrimoniul UNESCO. Exista descrieri amanuntite a fiecarei fresce. Le gasiti la fata locului si va invit sa le studiati cu atentie. Poate va conduc chiar eu acolo, in timpul excursiei Tinutul Secuiesc - o calatorie faina! Pentru rezervare, dati doar click pe albastru! Filmuletul care urmeaza vine cu completari:
