Insula Lipari - cea mai mare dintre Insulele Eoliene

de Diana Stoica

In sudul Italiei, aproape de Sicilia, se afla insula Lipari. Face parte din arhipelagul Insulelor Eoliene. Sunt sapte la numar : Lipari, Vulcano, Salina, Stromboli, Filicudi, Alicudi si Panarea, cea mai mare fiind Lipari.

Denumirea  Insulelelor Eoliene provine din mitologia greaca. Se spune ca Ulise, in calatoria sa, spre Sicilia a descoperit insulele, iar Eol, pentru a-l proteja de eventuale pericolele i-a oferit in dar vanturile ce se aflau inchise in grotele arhipelagului, pentru a-i fi de ajutor in calatoriile sale. Echipajul sau, curios din fire, a desfacut sacul in care se aflau vanturile, iar nava a fost impinsa inapoi in port.

  Mai sunt cunoscute ca ,, cele sapte perle negre’, ,, gurile iadului’’ sau

,,cele sapte surori’’. Denumirile au luat nastere datorita faptului ca sunt insule de provenienta vulcanica, cu vulcani activi, ce si-au pus amprenta de-a lungul timpului asupra arhipelagului.

Se ajunge usor din Sicilia in Lipari, plecand din portul Milazzo cu vasul de croaziera. Durata calatoriei este de o ora si treizeci de minute, cele treizeci de minute fiind alocate de catre capitan contemplarii coastelor insulelor Vulcano si Lipari. In acest ragaz, se admira formatiunile vulcanice cele mai expresive : Fereastra Ingerilor, Grota Calului Pegasus, Piscina lui Venus, Stanca Papei, Stanca Leului, Stanca Mumiei.

Lipari poarta numele conducatorului  grecilor, Liparus. Grecii si-au pus bazele in cetatea fortificata a insulei si s-au aliat cu Cartagina, transformand, astfel, cea mai mare insula a arhipelagului, in centrul principal al Primului Razboi Punic.

Aici gasim un adevarat colt de rai, un pamant binecuvantat cu numeroase bogatii, oameni cu suflet frumos, ce pun pasiune in tot ceea ce fac.

Portul Marina Corta zugraveste un tablou parca desprins din poezii. Se creioneaza o multime de case pitoresti, multicolore, Cetatea si Biserica Sfantul Bartolomeu, sfantul protector al insulei. Se spune ca dupa ce a fost omorat si jupuit, sicriul sau ar fi fost aruncat in mare si purtat de ape pana in Lipari, unde a si fost ingropat o vreme.

Populatia insulei este de 12.000 locuitori. Acestia  traiesc tot anul din castigul pe care il au in timpul sezonului turistic, sezon ce se intinde din luna aprilie pana la sfarsitul lunii octombrie. Luna august este, de departe, cea mai profitabila, populatia insulei ajungand la 100.000 de persoane, datorita afluxului de turisti.

In zilele noastre, economia insulei se bazeaza in cea mai mare parte pe tuism si agricultura. In trecut, comertul cu piatra ponce si obsidian reprezenta stalpul economiei insulei, astazi fiind principala atractie turistica : Valea de Piatra Ponce, Muntele de Piatra Ponce, Plaja Aqua Calda de unde turistii isi pot lua atat piatra ponce cat si obsidian, Cariera de Piatra Ponce de la Porticello, in apropierea careia marea isi deschide culoarea,  avand nuanta turcoaz, precum Marea Caraibilor.

Negrul obsidianului si albul pietrei ponce se impletesc superb in ochii turistului, oferindu-i imagini de neuitat. Obsidianul este sticla naturala care se gaseste in zonele cu activitate vulcanica. Se formeaza prin racirea rapida a lavei ce contine intre 2 si 3% apa. Atunci cand contine o cantitate mai mare de apa si dioxid de carbon, printr-o racire rapida se formeaza roca vulcanica, poroasa, numita piatra ponce.

Obsidianul a fost numit aurul negru al epocii de piatra. A fost folosit la confectionarea uneltelor, armelor, si chiar  la anumite operatii, pe post de bisturiu. In zilele noastre, din obsidian se realizeaza bijuterii. In arhipelag se gaseste o mare varietate de pietre pretioase si semi-pretioase. Cele mai speciale bijuterii sunt realizate din argint rodiat, ce se comporta in urma rodierii precum aurul alb, ramanand, totusi, la pret de argint. Totodata, arhipelagul contine coral, coral de sciacca, perle, aquamarine.

Piatra ponce se foloseste in insule atat in domeniul estetic, cat si in constructii. Este un material de contructii rezistent la cutremure si izoleaza foarte bine vara, impiedicand caldura sa patrunda in case, si iarna, frigul.

Casele din Lipari au un aspect particular. Sunt mici, cu ferestre inguste, iar din aceasta cauza gospodinele prefera sa aeriseasca deschizand usa, nu geamul. In cea mai mare parte stradutele sunt mici, cat sa incapa o singura persoana, deseori, turistii pot privi in casele oamenilor ce uneori ii invita sa deguste din preparatele lor. 

Orele 12:30-13:00 sunt speciale, se ia masa de pranz, iar turistilor care se plimba pe stradutele inguste le sunt imbatate simturile cu diverse arome.

Acoperisul este plat din cauza faptului ca nu au apa curenta, in felul acesta, atunci cand ploua, apa se strange pe acoperissi si e colectata apoi in rezervoare. Restul apei este adus din Sicilia cu ajutorul cisternelor.

Viata nu este una tocmai usoara, aici timpul pare ca a stat in loc o suta de ani, femeile spala, in general, de mana si rar folosesc masina de spalat.

Locuitorii ceva mai instariti au case cu un singur etaj, dat fiind faptul ca miscarile tectonice sunt dese in insula. La etaj stau tinerii, iar la parter cei in varsta. Femeile sunt capul familiei, ele organizeaza atat casa, gospodaria, cat si afacerile familiei, des intalnite in insula. Fiecare membru al familiei are rolul sau, foarte bine stabilit. Familiile numeroase pot avea mai multe afaceri, se pot ocupa cu : transportul in insula ( taxi, microbuz sau autocar ), productia uleiului de masline sau cultivarea caperelor. Insula este cunoscuta ca fiind paradisul caperelor. Se bucura de un sol bogat in minerale si cenusa vulcanica, impreuna cu o umiditate crescuta, ceea ce face ca insula sa fie verde tot timpul anului, iar culturile, mereu bogate. Vinul de malvasia, un vin aromatic si fructat, de culoare galben-aurie, un vin dulce, desert, care se serveste la o temperatura intre 2 si maxim 12 grade celsius, merge foarte bine cu gheata; un vin ce se foloseste in bucataria lipariota pentru a da dulceata si aroma prajiturilor, in loc de zahar.

Gatronomia insulei se bazeaza pe fructe de mare, peste, vinete, mult ulei de masline, ierburi aromate, in special oregano si rosii, restul produselor fiind importate din Sicilia. Specialitatea lor este Pane Cunzatu, o bruscheta rotunda, mare cat o farfurie, stropita cu ulei de masline ce contine rosii uscate, ton, capere si mozzarella. 

Prin urmare, recomand cu drag o calatorie in minunata Lipari, pentru a descoperi frumusetile peisagistice si tot ceea ce insula are de oferit, de preferat primavara sau toamana, atunci cand temperaturile sunt mai blande.