Muzeul de Istorie al Barcelonei

      de Marian Lisu

    Museu d”Historia de Barcelona - MUHBA se afla in Placa del Rei. Este aici un manual viu ,de istorie a lumii europene, căci în măruntaie avem Barcino, orașul roman din perioada Imperiului, la nivel e Barcinona – zona Medievalului, cu marele Palat Regal (Palau Reial Major), iar restul e Barcelona – cu săli de expoziții diverse și galerii de artă ,pentru toate gusturile.

    În subterane, pe străduțele întortochiate, cu semne de orientare la tot pasul, pentru a nu rătăci parcursul, sunt case, ateliere, depozite, terme ori temple. E artă romană, exprimată prin sculpturi, mozaicuri ori arhitectură. Ba, pe alocuri, avem și frescă minunată, bine protejată de capriciile vremii, ca și complexul episcopal de-aici. Ceva mai departe e Templul lui Augustus, în fosta zonă a forului roman, edificat din primul secol după anul bornă. Coloanele și capitoliile stau și acum mândre la fel ca și odinioară, dovadă gloriei imperiale și au impresionat de-a lungul Medievalului sau Epocii moderne, când i se spuse Miracolul. Și mai este zidul roman cu turn, tot parte a MUHBA, undeva spre țărm, spre a scruta în largul mediteranean vreo amenințare.

    Zona medievală, cea de la primul nivel, vine cu plusvaloarea lucrărilor pe lemn, adevărate izvoare istorice, căci sunt prezentate scene de luptă și blazoanele celor ce le purtară, la adăpostul unor mari arcade gotice și prin lumina vie filtrată prin imensele vitralii multicolore. În Marea Sală a Tronului au rămas expuneri în frescă a unor scene vivace, dar degradate de răutățile vremurilor. E locul unde s-a scris istoria lumii, căci, chiar aici a fost primit, ca un adevărat cuceritor, marele Columb, de către unificatorii Spaniei – Reii Catolicos (de unde s-a împământenit denumirea de Regi Catolici, prin unire) Isabella de Castilia și Ferdinand al II-lea de Aragon, cuplul dinastic ce au împământenit sloganul ,,Tanto monta, monta tanto, Isabel como Fernando!” – Una aceeași cu unul, Isa asemeni lui. Dar se pare că erau doar vorbe de fațadă, căci finanțatoarea expedițiilor pentru Indii alipea teritoriile Lumii Noi, nicidecum Spaniei ci Regatului Castiliei, adevărata ei țară.

Victor - o sculptura monumentala, ridicata de Ivan Mestrovic

    de Mircea Poeana

    Un barbat chipes, ba pot zice sexi. O sculptura monumentala, ridicata de Ivan Mestrovic la 1928, in Belgrad. Victor e gol pusca si tine o sabie la sold. Privit dintr-un anumit unghi, manerul sabiei le face sa roseasca pe fetele mari, ii complexeaza pe masculi, le obsedeaza pe fetele care nu mai sunt mari si le tulbura pe babele care au trecut de multa vreme prin ultimul sezon hormonal. Victor trebuia sa stea in centrul capitalei sarbesti, dar pudicele si pudibonzii l-au exilat in varful fortaretei Kalemegdan. Ani la rand a privit pierdut peste apele raului Sava, scrutand spre un orizont gol. Comunistii nu l-au bagat in seama si au construit pe malul opus manerului sabiei sale multime de blocuri. Noul Belgrad. Un cartier in stil Baroc Stalinist, cu ziduri terne de prefabricat de la geamul carora barbatia lui Victor poate fi admirata in voie.

Din nou despre padurea amazoniana...

de Paul Drosu

Desi majoritatea padurilor primare tropicale ale planetei au cam fost nimicite pentru a face locul culturilor agricole si de plante asa-numite producatoare de "biocombustibil" si "energie verde" (gen palmier de ulei, dar nu numai), cum se intampla, de exemplu, pe scara larga in Asia de sud-est, inclusiv Borneo, cu consecinte incalculabil de dezastruoase asupra mediul si ecosistemelor, mai sunt unele oaze de paduri primare tropicale, care arata exact cum erau si acum sute de ani, neatinse de furia si turbarea civilizatiei omenesti… In aceste paduri primare este insa greu de patruns, din cauza nenumaratelor pericole asupra sanatatii si a vietii, care te pasc la fiecare pas!

Una si inca cea mai mare padure primara tropicala dintre cele care inca supravietuiesc este AMAZONIA…

Aici este cel mai pur si oxigenat aer de pe planeta asta… Caci AMAZONIA este "plamanul" planetei, producand circa 20% din

Seria marilor muzee europene - Galeriile Ufizzi

 

de Marian Lisu

   Dacă ieri am pus în discuție statui cu zei și nimfe, sfârșitul- ca un rug al vanității, ori dizertații despre eternul feminin (în splendoarea de le făcuse Mama lor, natura) ei, azi vom discuta... cam tot pe-aceeași temă, dar cu alte perspective și prin filtrul altor simțiri artistice. Galeriile Ufizzi- etajele palatului cu nestemate din orașul Medici-lor, sunt cele de lângă Arno, practic lipite de Ponte Vecchio, căci apendicele lor e Coridorul Vasari, cel plin cu tablouri exclusiviste, ce fusese gândit ca spațiu secret de refugiu spre Palazzo Pitti, dinspre cel Vecchio. E printre cele mai valoroase din lume, au mai toți granzii italieni: Botticelli, Rafael, Tiziano, Caravaggio, dar și surprinzătorii (ca pictori) Leonardo da Vinci și

Atmosfera de Sarbatoare si nu prea, la Iasi

de Lenuta Andries

Oficialitățile Iasului ne oferă un cadru frumos in zona centrala a orasului si pe bulevardele mari ale acestuia, dar prezenta oamenilor este mult redusă in timpul zilelor de lucru. La sfarsit de saptamana este, ce e drept, mai multa agitație.  Ceea ce  m-a întristat pe mine foarte tare este apatia celor din căsuțele cu fel de fel de bunătăți, a celor care vand produdele traditionale . Mi s-a spăus ca se vine foarte  putin si toate micile baruri care faceau atmosfera de altadata sunt închise acum. Este o atmosfera de Sarbatoare si nu prea si la Iasi, ca de altfel in intreaga tara. Anul 2020 va ramane probabil in amintirea noastra ca unul al lipsei de bucurie. Raman doar luminitele superbe, care ar trebui sa ne mai invioreze putin.