Se afișează postările cu eticheta Michelangelo. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Michelangelo. Afișați toate postările

sâmbătă, 19 noiembrie 2022

Vatican City - Holy see

de Marian Lisu

Sfantul Scaun este inima creștinismului - preamărit de catolici, vizitat de pelerini (dar și de necreștini) reprezentase farul care dădea direcția noilor politici mondiale, dar și locul unde de-a lungul istoriei s-au tors  intrigi, s-au ucis pretendenți sau oameni ai științei evolutive, ba chiar a acceptat să dea umanității germenii urii (în perioada Inchiziției).O

Orașul-stat are aspectul unei fortărețe, doar că înăuntrul ei nu găsești armate ci doar micul corp de gardă elvețiană, soldăței frumoși, trași parcă la tipar, îmbrăcați în hainele colorate. Citadelă a culturii, este un imens muzeu diversificat la interior (arheologie, istorie, pictură și sculptură, frescă și mozaicuri încântătoare, sălile pictate cu capodoperele granzilor renascentiști, numismatică și filatelie, inclusiv colecția trăsurilor papale și autovehiculelor speciale - papamobilele).

Zona publică este imensul platou înconjurat de coloanele cu statui  care are în fundal cea mai mare Catedrală a creștinității – Basilica di San Pietro.

Odată pătruns în perimetrul pieței simți sentimentul micimii corpului și spiritului în fața grandorii și măreției ce întruchipează casa de pe pământ a divinității. Dacă nu este zi de audiență papală te poți plimba în voie oriunde, dai împrejur fântânilor senzaționale și chiar bei apa bună a Romei, de-al cărui gust o să rămâi fan pentru totdeauna. 

Calci doar piatră cubică, atent îngrijită, de unde privirea se ridică pentru a fi conectată celei mai impresionante fațade baroce (prin grandoare) având în centru loggia unde papa binecuvintează mulțimea. Aici se strânge gloata la alegeri să vadă fumul ce iese pe coșul înalt al conclavului, spre a fi siguri că aud primii numele noului Pontif. 

Am fost și în ziua de audiență papală, dar în lipsa papei, episcopul vicar a întreținut atmosfera cu scandări pentru diferitele congregații, atmosfera devenind  una incendiară. Și mai apoi auzi uralele, pornite simultan de peste 70.000 voci laolată, la sărbătorile mari numărul depășind suta de mii.

Odată intrat în catedrala lumii vei rămâne împietrit în fața sublimului creației lui Michelangelo Buonarotti -  vestita Pieta, apogeul sculpturii renascentismului, e Maica universală resemnată că, deși își ține Fiul răpus, știe că acesta va reanvia. Opera te magnetizează, vrei să o atingi, dar nu ai să poți, acum fiind ferecată sub geam rezistent, deoarece în trecut a suferit urmare a unor distrugeri, unele intenționate.

După, vezi porticurile și porțile frumos decorate de maeștrii florentini,  în zona de fundal a atriumului, undeva departe, baldachinul masiv de lemn sculptat, de deasupra mormântului Sfântului Petru.

Deasupra este cupola , la o înălțime de peste 100 metrii, a fost prima senzație a multor călătorii în care am rămas de-a dreptul fără aer la propriu, în timp ce gâtuiam capul pe spate în vederea imortalizării cât mai fidelă a detaliilor cupolei.

Plimbarea prin desișul de locașuri interioare e o desfătare a simțurilor, dar o îngrijorare a membrelor inferioare, care au avut de suferit, urmare a prelungilor pelegrinări. 

Ai din belșug ce admira în Vatican, e mult geniu rămas din Raphael, din Michelangeloo, Bernini sau Bramante și lista continuă.

Și e destul de ciudat să știi că aici sunt dedesupt rămășițele circului lui Nero și al lui Caligula, cei doi împărați de care Imperiului îi este groază să povestească, dar și ruinele bisericii ridicate de Constantin, pentru a preamării părintele papilor.

Muzeele Vaticanului te poartă în istoria universală – sunt opere dezgropate din colb din perioada Egiptului Vechi (timpul faraonilor), bijuterii ale artei etrusce, romanitate din perioada republicană și imperială, o trecere în revistă a istoriei marilor descoperiri – cu hărți vechi, tavane și pereți acoperiți de frescă ce reprezintă lumea cunoscută a vremurilor medievale, coridoare și camere cu frescă măiastră în care tematica religioasă e perfect îmbinată cu istoria papalității și a marilor capete încoronate europene, care și-au câștigat dreptul de a fi perpetuu prezenți în ochii umanității.

Cea mai celebră e Capela Sixtină, aici având o permanentă aglomerație și supraveghere enervantă, ceea ce poate scadea mult din valoarea admirativă a muncii colosale a lui Michelangelo, de acum vreo cinci secole – peretele cu Judecata de Apoi și tavanul cu binecunoscuta ,,Crearea lui Adam” și mai puțin cunoscutele – Crearea Evei, Alungarea din Rai, ori cele referitoare la Facerea Lumii (Separarea Luminii de Întuneric, Crearea Pământului și a Lunii, dar și a Planetelor și Stelelor, Separarea Pământului de Ape, etc.).

Pe ceilați pereți sunt alți mari maeștri –Botticelli, Perugino, Ghirlandaio sau Roselli, dar de neratat sunt și sălile lui Rafael Sanzio, în antecamerele Sixtinei.

De la înaltele ferestre ale clădirilor cu dimensiuni colosale se pot admira în detaliu grădinile papale iar în curtea imensă te poți odihni sau medita, departe de zumzetul străzii sau al mulțimii prezente la audiența papală.

joi, 6 ianuarie 2022

Capela Sixtina - minunea pictata de Michelangelo


 de Ioan Laslo

    Sunt subiecte pe care le amani mereu, pentru ca niciodata nu te simti inspirat suficient sa vorbesti despre o capodopera. Este reactia aceea a omului simplu in fata geniului. Contemplezi, dar consideri ca orice atingere devine o impietate. De aceea am amanat mereu momentul in care sa scriu ceva despre Capela Sixtina. Azi insa am sa comit aceasta impietate!

      Creatia Omului de pe boltile ei este opera lui Michelangelo si impresioneaza. De altfel, cam tot ce a facut renascentistul te impresioneaza. Dar parca aici s-a intrecut pe sine. Patru ani de munca pe schele, in pozitii extrem de dureroase, au fost necesari pentru a picta principalele episoade ale Genezei, incapand cu Creatia si terminand cu Potopul. Momente de razvratire, conflicte cu Papa Sixtus al IV-lea, tot felul de episoade care cad spre can can, dar la final ceea ce a iesit a uimit o intreaga lume si mai uimeste si astazi. Artistul, celebru pentru sculptura sa, s-a dovedit a fi si un pictor desavarsit. Nici nu se putea altfel in epoca omului complet! Este clar motivul pentru care Clement al VII-lea ii va cere sa picteze si altarul. Rezultatul taie respiratia vizitatorului de astazi (deoarece intri exact pe lateralul acestei creatii magnifice) si a

vineri, 22 ianuarie 2021

Povestea lui Moise și a Turnurilor Gemene…

de Mircea Poeana

La 11 septembrie 1609, exploratorul și navigatorul englez Henry Hudson a descoperit insula Manhattan care a devenit cea mai dens populată dintre cele cinci cartiere din New York.
La începutul anilor 1960, Minoru Yamasaki, architect de origine japoneza, a construit aici o uimitoare structură - Turnurile Gemene, cu 110 etaje.
În iulie 1991, stăteam în fața World Trade Center și ma simteam ca in Star Trek. Născut și trăit la etajul 9 al unui bloc „baroc-stalinist” mi-am imaginat mulți ani că sunt chiriașul unui “zgârie-nori”.
WTC mi s-a părut o conexiune de neimaginat cu cerul, expresia supremă a dorinței umane de

vineri, 11 decembrie 2020

Seria marilor muzee europene - Galeriile Ufizzi

 

de Marian Lisu

   Dacă ieri am pus în discuție statui cu zei și nimfe, sfârșitul- ca un rug al vanității, ori dizertații despre eternul feminin (în splendoarea de le făcuse Mama lor, natura) ei, azi vom discuta... cam tot pe-aceeași temă, dar cu alte perspective și prin filtrul altor simțiri artistice. Galeriile Ufizzi- etajele palatului cu nestemate din orașul Medici-lor, sunt cele de lângă Arno, practic lipite de Ponte Vecchio, căci apendicele lor e Coridorul Vasari, cel plin cu tablouri exclusiviste, ce fusese gândit ca spațiu secret de refugiu spre Palazzo Pitti, dinspre cel Vecchio. E printre cele mai valoroase din lume, au mai toți granzii italieni: Botticelli, Rafael, Tiziano, Caravaggio, dar și surprinzătorii (ca pictori) Leonardo da Vinci și

duminică, 7 octombrie 2018

Florența - frumusețea - violența

de Elena Cercel
       Când am intrat în Piazza della Signoria, mi-a luat câteva clipe să mă dezmeticesc prin mulțimea de turiști și să încep să văd cu adevărat.În fața mea, sub lumina egală a unei zile noroase, copia statuii lui David de Michelangelo, model de perfecțiune omenească, ne măsura din priviri, gata să arunce piatra spre acest Goliat mereu schimbător și pestriț care-i invada piața zi de zi, forfotind gălăgios cu telefoane și aparate foto în mâini. Ceva mai aproape, Hercules, cu ghioaga în mână, își îngenunchia adversarul, ținându-l lejer de păr, dar având aerul că se asigură că-l vedem și luăm aminte. Nu departe, din bronz, copia după „Juditta” lui Donatello, în veșminte florentine, stă cu sabia ridicată, sprijinind grațios cu genunchiul stâng trupul inert al lui Holofernes și capul proaspăt desprins de trup, dar ținut încă aproape.

Mă întorc spre partea opusă a pieței: în stânga mea e celebra Loggia dei Lanzi, adevărat muzeu de sculptură în aer liber. În față, chiar lângă mine, creația lui Benvenuto Cellini: „Perseus cu capul Medusei”. Bronzul întunecat și lustruit, cu patină verzuie, contrastează admirabil cu soclul alb și plin de simboluri ale fertilității și abundenței naturii. Perseu e tânăr și nud, ține sabia în mâna dreaptă și ridică în stânga capul nefericitei Medusa, arătându-ni-l. Privește ușor încruntat spre trupul feminin decapitat și contorsionat pe care-l calcă-n picioare. O mână de-a Medusei atârnă elegant peste albul soclului, iar șuvoaiele de sânge (din care se va întrupa calul înaripat Pegas) seamănă cu