Oxford - un mediu intelectual mai vechi decat Biserica

de Ciprian Napradean

Prima oprire din drumul nostru spre Țara Galilor a fost la Oxford. Orașul, de mărimea Tg. Mureșului, se află la nici 100 de km de Londra. Ne-am stabilit ca destinatie Turnul Carfax. Este tot ce-a mai ramas din biserica orașului (Biserica Sf Martin). Ideea de a ajunge aici nu a fost chiar proasta, in ciuda frigului sâcâitor. Turnul e situat în ”buricul targului”. În apropiere sunt mai multe clădiri ale celei mai celebre universități din Europa (Univeritatea Oxford). Ambele, biserica și universitatea, mobilau fiecare în felul ei mințile britanicilor încă din sec. XII. Universitatea din Oxford este chiar mai veche decât biserica. În urmă cu cca. 1000 de ani, pe când Europa occidentală rătăcea prin întunericul medieval, aici se aprinsese lumina cunoașterii. O cunoaștere mai puțin laică, ce-i drept, dar care a continuat neîntrerupt până în zilele noastre. Nu e de mirare că astăzi Oxford-ul este în top 3 universități din lume, iar Anglia are 4 din primele 10 universități. Bazele Universității Cambridge au fost puse acum 800 de ani de unii profesori plecați de la Oxford. Cum a luat naștere mediul intelectual de la Oxford? Cum a apărut, pe la anul 1000, o universitate în mijloc la nimic? Ei bine! Asta poate știți voi, că eu n-am descoperit. Am gasit insa atmosfera aceasta 

 

Cacao in Ecuador

de Paul Drosu

Cred ca gasesti cu greu pe cineva caruia sa nu ii placa o cana de cacao fierbinte sau o bucatica de ciocolata…dupa preferinte, cu lapte, amara, neagra, cu piper, cu chili etc etc.  Toate acestea nu ar exista fara semintele unui minunat arbore – arborele de cacao. S-a vorbit mult despre cacao, care a avut un rol important si in istoria multor civilizatii din America Centrala si din partea nordica a Americii de Sud.

Prima fotografie reprezinta interiorul unui fruct-pastaie de cacao si modul in care sunt asezate semintele (intre 20 si 60 de seminte), intr-o pulpa alba. Si semintele si pulpa se pot manca si crude, direct din pastaie, cum am facut si noi. Semintele crude au un gust foarte puternic si amar. Semintele se utilizeaza pentru producerea de cacao, iar pulpa alba pentru sucuri, smoothies si in deserturi. Din pulpa fermentata se produce si o bautura alcoolica. Pentru un kilogram de ciocolata trebuie vreo 900-1000 de seminte uscate.

A doua fotografie reprezinta cateva fructe intregi si semintele de cacao puse la uscat.

Fotografiile sunt facute in Ecuador, unde se pare ca a si aparut cultivarea de cacao, caci cercetari arheologice au aratat ca aici era cunoscuta si folosita acum mai bine de 5000 de ani. Ecuadorul, desi pe locul 7 la productia mondiala, are cea mai buna si mai parfumata cacao din lume, asa-numita "fine or flavor cocoa", pentru care este cel mai important producator din lume. Iar din totalul productiei mondiale de cacao, doar 5% reprezinta "fine or flavor cocoa"!!! Cacao "made in Ecuador" este "ravnita" de toti marii ciocolatieri din lume, cat si de producatorii care fac ciocolata in cantitati foarte mici, dar o ciocolata exceptionala si extrem de scumpa. Iar "expertii" in ciocolata spun ca gustul ei este la fel de diferit si de specific zonelor din care provine cacaoa, la fel cum se intampla si cu vinul.

Mica Europa din Bruxelles

de Ioan Laslo
     Cand ajungi la Bruxelles iei legatura cu un oras in care ideea de Europa unita este prezenta in toti porii sai. Mergi desigur sa vizitezi zona parlamentului European, insa este posibil ca intuitia Europei sa fie mult mai prezenta in reusitul parc tematic MiniEuropa. Localizat in zona Heysel, in apropiere de cunoscutul Atomium, parcul contine machete de dimensiuni si o calitate considerabile care reliefeaza locuri celebre din toate statele comunitare. Recunosti repede Turnul Eiffel, Parlamentul englez, Piazza dei Miracoli din Pisa, Grand Place din Bruxelles si multe altele si ai tentatia de a cauta ce au socotit reprezentativ creatorii parcului pentru Romania. Te asteptai probabil sa gasesti Casa Poporului, insa ai o surpriza: e Palatul Mogosoaia! Bunul gust arhitectural a invins megalomania!

    Am ajuns ultima data in parc pe o vreme ploioasa, dar asta nu ne-a facut sa fim mai putin incantati de ceea ce am vazut, mai ales ca am avut sansa unui grup tanar, plin de originalitate si buna dispozitie. Iata si instantaneele:

Mai trebuie adaugat ca programul si pretul biletelor le gasiti pe site-ul oficial al parcului: http://www.minieurope.eu

Bram Stoker, Eleonore si Cesky Krumlov

de Mircea Poeana

    Spritul Printesei Eleonore Elisabeth Amalia Magdalena von Schwarzenberg, nascuta von Lobkowicz, mai bantuie inca prin Cesky Krumlov. Savarsita din viata la 5 mai 1741, strania nobila a fost sursa de inspiratie pentru Bram Stoker, care la 1897 ni-l infatisa pe al sau Dracula. Ba chiar intentia initiala a irlandezului ar fi fost ca vampirul sa fie... o vampira.

    Asa cum ne spune Gottfried August Buerger, in balada sa "Lenore", din 1773, ramasa vaduva, printesa prasea lupi pentru a le bea laptele si era obsedata de bizare potiuni si licori. Oamenii vremii o asociau cu ceea ce ei numeau "magia posthuma", caci multe trupuri au fost gasite decapitate si dezmembrate prin

Amazonia si pestele- diavol

de Paul Drosu

Daca tot am vorbit de pasari preistorice amazoniene, se pare urmase directe ale pterodactililor, endemice acestor locuri fascinante, sa vorbim acum si de pesti preistorici, endemici tot acestor locuri.

Cum ar fi “Black Carachama” (sau pestele-diavol). O specie straveche de “catfish”, care are tot corpul, in afara de cap, acoperit cu o armura solzoasa, asemanatoare crocodililor. Armura il apara (cu succes, se pare, de atata timp) de nenumaratii pradatori din Amazon si afluentii lui. Pestele are multe specii, endemice zonei amazoniene, dar aceasta specie se gaseste, indeosebi, pe aici, prin zona indepartata si izolata a Amazonului superior, de la confluenta fluviilor Maranon si Ucayali. Caci este un peste pe cale de disparitie in alte zone amazoniene, fiind deosebit de sensibil la poluare! In schimb, diverse specii ale acestui peste, numit, generic, si “Acari” in zona braziliana, aduse si lasate libere prin alte zone din lume, in special Mexic si USA, au inceput sa devina o pacoste…

Este si un peste cu un rol important in ecosistemul lui nativ, in descompunerea materiilor organice, preferand apele cu vegetatie si bogate in resturi organice in descompunere. In timpul sezonului “uscat”, poate respira si in afara apei, in timp ce se deplaseaza prin zonele noroioase in cautarea de apa mai adanca.

Este un peste deosebit de hranitor si l-am savurat atat sub forma de supa, celebra “chilcano de carachama” din selva peruana, dar si sub forma coapta pe gratar, invelit in frunze de bijao.