de Paul DrosuTrei imagini care se pot vedea extrem de rar...
Prima imagine reprezinta CERRO PANTOJO - dopul de lava DIN INTERIORUL craterului si hornului unui vulcan, acum erodate si lasand la vedere lava bazaltica, solidificata, mai dura, care se afla in interiorul lor. Tot peisajul este ingropat, literalmente, in uriasa cantitate de cenusa vulcanica expulzata in timp real de vulcanul la poalele caruia ne aflam noi, PUYEHUE. Tot ce este alb in fotografii este doar cenusa vulcanica, pe alocuri de mai multi metri inaltime! Padurea este deja moarta sau pe moarte... La fel si lacurile...
In a doua imagine este si explicatia si schita vulcanului de acum un milion de ani, din care a mai ramas doar dopul de lava solidificata.
In a treia imagine se vede ce inseamna un nor de CENUSA VULCANICA! Este ceva cu totul deosebit si fascinant, dar si EXTREM de periculos sa mergi printr-un astfel de nor! Noi am avut aceasta experienta unica de a merge prin norii densi de cenusa vulcanica si de a tine in mana cenusa vulcanica care tocmai cadea din cer, in anul 2011, la cateva saptamani dupa eruptia principala, fantastica si apocaliptica a vulcanului PUYEHUE (la granita dintre Argentina si CHile), in timpul unora dintre multele eruptii secundare care au urmat. Caderile de cenusa vulcanica au fost atat de "abundente", ca a fost nevoie ca drumurile sa fie eliberate cu buldozerele... Cantitatea enorma de cenusa vulcanica, aproximata de experti la 100 de milioane de tone, a avut nevoie pentru a fi expulzata, de energia echivalenta a 70 de bombe atomice ca cea de la Nagasaki!
Cenusa vulcanica a facut, in cele vreo 2 luni de la eruptia principala si pana am ajuns noi in zona, in septembrie, pagube importante pe o mare suprafata in jurul vulcanului, dar a produs efecte negative in toata emisfera sudica, fiind caderi de cenusa vulcanica si perturbari ale traficului aerian in Buenos Aires, Montevideo, Chile, insulele Falkland, sudul Braziliei, Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda. Calatoria noastra prin zona a culminat chiar cu trecerea pe pantele vulcanului…care expulza, in continuare, cantitati enorme de cenusa si putea sa erupa din nou, oricand (eruptia a durat mai bine de 1 an, deci inca vreo 8-9 luni dupa trecerea noastra prin zona!)! Pe marginea drumului, cenusa era adunata in movile imense, cum este zapada la noi dupa viscol (daca nu ai sti ce este, chiar ai jura ca este zapada viscolita!), lacurile erau complet acoperite, milioane de pesti morti, padurile toate moarte, multi copaci cazuti…nu se auzea nici un sunet, nici o pasare, nici o miscare…calcam prin cenusa vulcanica de 10 cm…ne inconjurau dune uriase de cenusa, adunata cu excavatoarele, dupa cum ne spune ghidul nostru local, care, adauga ca pe sosea, in aceasta zona, grosimea cenusii a fost de peste 1 metru!
Atmosfera intr-un asemena loc este greu de descris, este infricosatoare, lugubra si parca te apasa la propriu…nici o urma de viata, pe zeci de km2 in jurul nostru…simti cum ti se face pielea de gaina si poti mirosi Moartea…or contribui la senzatia asta si infrasunetele emise de vulcanul de sub picioarele noastre? 😬 😵 😭 Rar traiesti un moment atat de intens in viata. 🤙🤙🤙
