Vara in sudul Patagoniei

 de Paul Drosu

Față in față (sau, ma rog, spate in față) cu GHETARUL PIUS XI – Chile. In niste conditii meteo incredibil de bune pentru aceasta zona a lumii!

Postez aceasta imagine nu pentru a-mi arata privirea inteligenta, hi, hi…, ci pentru a va arata ce inseamna "vara" in sudul Patagoniei si ce fel de imbracaminte trebuie folosita pentru protejarea de "caldura" verii. Atunci cand te afli adanc printre fiordurile sudice chiliene, langa ghetarul PIUS XI, cel mai mare ghetar din America de Sud si cel mai lung ghetar din emisfera sudica, in afara Antarcticii – 66 km lungime si 1300 km2 suprafata. Si, in plus, lucru uimitor in zilele noastre, un ghetar care…CRESTE, in loc sa se retraga, un ghetar care isi mareste suprafata, cum mai sunt doar cativa ghetari in lume, printre care vreo 2 in Alaska. Iar lungimea acestui urias ghetar se apropie foarte mult si chiar depaseste lungimile record ale ghetarilor din Himalaya si Karakorum – de exemplu celebrul ghetar Baltoro, de-a lungul caruia se insira cateva varfuri de peste 8.000 de metri (printre care si al 2-lea varf al lumii – "ucigasul" K2 (Chogori)), are doar 63 de km lungime… Numai ca ghetarul din imagine, Pius XI este, practic, la nivelul marii, nu la cateva mii de metri altitudine, la racoare.

In spate se vad Anzii inzapeziti si imensa calota de gheata din care acest ghetar face parte - Hielo Patagónico Sur (Campul de gheata Patagonez sudic), al doilea (si foarte aproape ca suprafata) dupa Kluane National Park din Alaska), cel mai mare camp de gheata continua din zone non-polare de pe Pamant. Ceva mai la nord este Hielo Patagónico Norte (Campul de gheata Patagonez nordic), care, odata, facea corp comun cu Hielo Patagónico Sur si, astfel, cele 2 Campuri de Gheata sunt mult mai mari ca cel din Alaska! Iar in spatele acestei imense calote de gheata se afla celebrele si cele mai greu de escaladat varfuri montane din cele 2 Americi - El Chalten (Fitz Roy) si Cerro Torre!

La acest ghetar, Pius XI, se ajunge extrem de greu, accesul fiind posibil numai dinspre oceanul Pacific, dupa vreo 2 zile de mers cu vaporul si in cazul in care conditiile meteo o permit, ceea ce se intampla destul de rar, printre altele si din cauza faptului ca in aceste zone ploua, pe aceasta planeta, la nivelul oceanului, cele mai multe zile dintr-un an, cum am mai spus eu. Accesul nostru s-a decis in ultima secunda, intr-o fereastra nesperata de vreme cat de cat buna...in sensul dat in Patagonia notiunii de "vreme buna"...

Puerto Eden, printre salbaticele fiorduri sudice chiliene

de Paul Drosu

Un loc in care nu prea ajung romanii...dar nici prea multi de alte neamuri! Caci aici este unul dintre cele mai izolate si greu accesibile locuri de pe Pamant in care traiesc oameni! O izolare comparata adesea cu izolarea Insulei Pastelui...

Printre salbaticele fiorduri sudice chiliene, unde se afla un satuc uitat de lume, ultima comunitate de circa 170 de suflete de indieni alacalufi (Kawéshkar, cum se numesc ei insisi), cu acces numai din Pacific - Puerto Eden (!), in zona de pe glob cu cele mai multe zile ploioase la nivelul marii, dintr-un an (adica aproape in fiecare zi din an ploua)! Si tot in acea zona se varsa in Pacific si cel mai mare ghetar din America de Sud si, totodata, cel mai lung ghetar din emisfera sudica, din afara Antarcticii – 66 km lungime si 1300 km2 suprafata - Pius XI, care, uimitor pentru zilele noastre, creste! Ceea ce spune multe despre nivelul precipitatiilor si temperaturilor de pe aici!!

In spate se vad Anzii inzapeziti, cu imensa calota de gheata - Hielo Patagónico Sur (Campul de gheata Patagonez sudic), al doilea (si foarte aproape ca suprafata) dupa Kluane National Park din Alaska, cel mai mare camp de gheata continua din zone non-polare de pe Pamant. Iar in spatele acestei imense calote de gheata se afla celebrele si cele mai greu de escaladat varfuri montane din cele 2 Americi - El Chalten (Fitz Roy) si Cerro Torre! 

Copiii Lumii - PUERTO EDEN si copii ALACALUFI

 

de Paul Drosu

Puerto Eden (ce ironie!), un mic satuc, ascuns undeva printre miile de fiorduri si insulite sudice chiliene, unde nu se poate ajunge decat de pe mare (de fapt oceanul Pacific) si care este socotit la fel de inaccesibil ca si Rapa Nui (insula Pastelui). Unul dintre cele mai izolate si greu accesibile locuri din lume in care traiesc oameni!

Puerto Eden, este, alaturi de Mount Waiʻaleʻale din Hawaii, locul de pe Pamant cu cele mai multe zile cu ploaie intr-un an de zile - doar in jur de 20 de zile pe an sunt fara ploaie! Insa aici sunt cele mai multe zile ploioase la nivelul marii! Iar media lunara de

Parcul National Puyehue din Chile, o destinatie deosebita!

 de Paul DrosuTrei imagini care se pot vedea extrem de rar... 

Prima imagine reprezinta CERRO PANTOJO - dopul de lava DIN INTERIORUL craterului si hornului unui vulcan, acum erodate si lasand la vedere lava bazaltica, solidificata, mai dura, care se afla in interiorul lor. Tot peisajul este ingropat, literalmente, in uriasa cantitate de cenusa vulcanica expulzata in timp real de vulcanul la poalele caruia ne aflam noi, PUYEHUE. Tot ce este alb in fotografii este doar cenusa vulcanica, pe alocuri de mai multi metri inaltime! Padurea este deja moarta sau pe moarte... La fel si lacurile... 

In a doua imagine este si explicatia si schita vulcanului de acum un milion de ani, din care a mai ramas doar dopul de lava solidificata. 

In a treia imagine se vede ce inseamna un nor de CENUSA VULCANICA! Este ceva cu totul deosebit si fascinant, dar si EXTREM de periculos sa mergi printr-un astfel de nor! Noi am avut aceasta experienta unica de a merge prin norii densi de cenusa vulcanica si de a tine in mana cenusa vulcanica care tocmai cadea din cer, in anul 2011, la cateva saptamani dupa eruptia principala, fantastica si apocaliptica a vulcanului PUYEHUE (la granita dintre Argentina si CHile), in timpul unora dintre multele eruptii secundare care au urmat. Caderile de cenusa vulcanica au fost atat de "abundente", ca a fost nevoie ca drumurile sa fie eliberate cu buldozerele... Cantitatea enorma de cenusa vulcanica, aproximata de experti la 100 de milioane de tone, a avut nevoie pentru a fi expulzata, de energia echivalenta a 70 de bombe atomice ca cea de la Nagasaki!

Cenusa vulcanica a facut, in cele vreo 2 luni de la eruptia principala si pana am ajuns noi in zona, in septembrie, pagube importante pe o mare suprafata in jurul vulcanului, dar a produs efecte negative in toata emisfera sudica, fiind caderi de cenusa vulcanica si perturbari ale traficului aerian in Buenos Aires, Montevideo, Chile, insulele Falkland, sudul Braziliei, Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda. Calatoria noastra prin zona a culminat chiar cu trecerea pe pantele vulcanului…care expulza, in continuare, cantitati enorme de cenusa si putea sa erupa din nou, oricand (eruptia a durat mai bine de 1 an, deci inca vreo 8-9 luni dupa trecerea noastra prin zona!)! Pe marginea drumului, cenusa era adunata in movile imense, cum este zapada la noi dupa viscol (daca nu ai sti ce este, chiar ai jura ca este zapada viscolita!), lacurile erau complet acoperite, milioane de pesti morti, padurile toate moarte, multi copaci cazuti…nu se auzea nici un sunet, nici o pasare, nici o miscare…calcam prin cenusa vulcanica de 10 cm…ne inconjurau dune uriase de cenusa, adunata cu excavatoarele, dupa cum ne spune ghidul nostru local, care, adauga ca pe sosea, in aceasta zona, grosimea cenusii a fost de peste 1 metru!

Atmosfera intr-un asemena loc este greu de descris, este infricosatoare, lugubra si parca te apasa la propriu…nici o urma de viata, pe zeci de km2 in jurul nostru…simti cum ti se face pielea de gaina si poti mirosi Moartea…or contribui la senzatia asta si infrasunetele emise de vulcanul de sub picioarele noastre? 😬 😵 😭 Rar traiesti un moment atat de intens in viata. 🤙🤙🤙

P.S. 1 Puteti vedea aici imaginile apocaliptice si coplesitoare cu eruptia principala a vulcanului PUYEHUE - https://blogs.publico.es/mesadeluz/4195/el-volcan-puyehue

Crampeie de frumos

de Paul Drosu

Umbra muntelui, vazuta in oglinda, pe cer... :Desertul ATACAMA, Chile, la apus. <

Desertul Atacama, unul dintre cele mai vechi deserturi din lume, care nu s-a prea modificat de 150 de milioane de ani. Dar si CEL MAI arid si mai uscat loc din lume - "Earth’s Driest Place" - cum a numit insasi NASA desertul ATACAMA, locul de pe Terra care aduce cel mai mult cu planeta MARTE si locul in care NASA, dar si Agentia Spatiala Europeana au testat si testeaza toate roverele, aparatura stiintifica si, in general, tot ce va ajunge pe planeta MARTE in misiuni stiintifice si de explorare. Acest desert este de 50 de ori mai uscat decat "Death Valley" din

Ploaia si Puerto Eden

de Paul Drosu

 PUERTO EDEN – sau acolo unde ploua cele mai multe ZILE dintr-un an. :) Cine a auzit vreodata ceva despre acest loc? Un minuscul satulet pierdut pe o insula, printre miile de fiorduri sudice chiliene, accesibil doar de pe oceanul Pacific. Unul dintre cele mai izolate locuri din lume, un loc a carui izolare este comparata cu cea a Rapa Nui (Insula Pastelui), care, totusi, se afla la peste 3500 km de coasta Americii de Sud… Satucul se afla, dupa cum spuneam, in Chile, provincia Última Esperanza, regiunea Magallanes (Magelan)… nume predestinate, parca, pentru izolarea in care se afla. De altfel, aceasta provincie chiliana are una dintre cele mai mici densitati de populatie omeneasca din lume – doar 0,34 locuitori/km2 !!! Iar daca scadem populatia de