miercuri, 20 iunie 2018

Minunea de la Celic Dere

de Livia Mihaela Manzatu
     Mănăstirea Celic Dere...un nume cu rezonanță turcească... Oricine aude pentru prima dată acest nume, gândul îl duce, inevitabil, spre Turcia! Dar, surpriză! Acest centru de spiritualitate se află chiar la noi în țară, mai precis în nordul Dobrogei, la aproape 24 de kilometri de orașul Tulcea și la aproximativ 20 de kilometri de Isaccea. 
Numele Mănăstirii Celic Dere este de origine turcească şi s-ar traduce prin „pârâu de oţel“ (celic = de oțel, dere = apă, pârâu). 
De-a lungul călătoriilor mele prin țară, multe mănăstiri mi s-au dezvăluit în toată splendoarea lor, fiecare reușind să mă impresioneze în felul său, dar Mănăstirea Celic Dere de departe mi-a depășit toate așteptările! Așezată într-un peisaj mirific, înconjurată de păduri de tei și stejar, Mănăstirea Celic Dere este un loc ce încarcă de spiritualitate fiecare pelerin ce-i calcă pragul. 

       Pictura bisericii este în frescă în stil neo-bizantin, executată în
perioada 1926-1929 de către pictorul Gheorghe Eftimiu din București. Catapeteasma a fost lucrată în anul 1928 de sculptorul Ion Dima din București din lemn de păr, poleită cu aur. Icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate de același Gheorghe Eftimiu.
 
     Ceea ce deosebește Mănăstirea Celic Dere de celelalte lăcașuri de cult religios de la noi din țară este fascinanta, dar și înfricoșătoarea icoană “care se curăță singură” a Mântuitorului Isus Hristos.  Icoana, pictată în punct persan şi cu aureolă de aur bătută cu pietre nestemate, se spune că a fost adusă în jurul anului 1819 de către un ostaş din armata austro-ungară, în timpul conflictelor ruso-turce. Găsind aici un grup de călugări, ostașul a dat icoana unui preot, zicându-i: „Părinte, ţineţi această icoană! Dacă Sfinţia Voastră nu veţi trăi până la sfârşit, cei ce vor urma să o păstreze. Să aveţi mare evlavie că prin ea se va săvârşi o mare minune. Această icoană o vedeţi că este neagră, dar până la urmă se va lumina toată, se va curăţa şi ochii Mântuitorului, pe care-i vedeţi că sunt închişi, se vor deschide“. Acum, după aproape 200 de ani, aceste cuvinte ale ostașului încep să se adeverească: icoana se curăţă mereu, astfel că acum este mai bine de jumătate luminată, iar ochii Mântuitorului încep să se deschidă. Ce se va întâmpla când icoana va fi în întregime luminată, iar ochii vor fi deschiși complet...doar generațiile viitoare vor putea fi martore ale acestei minuni!
      Pelerinii care vin aici pot găsi şi cazare, în arhondaricul mănăstirii putând fi cazate până la 20 de persoane.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu