Petrecere pe piroga in laguna tahitiana

de Paul Drosu

Ce poti face prin laguna din Tahiti? Pai, o mega-petrecere tahitiana de vreo 15 ore, pe…"piroga"! Organizata de localnici pentru localnici…

Ceva "experimentat" de turistii si calatorii care ajung in aceasta insula magica a Terrei, intr-un numar care tinde catre zero… De altfel, marea majoritate a turistilor, 99% dintre ei, nici macar nu stiu de existenta acestor evenimente! Ca sa participi la asa ceva nu te ajuta cu nimic agentiile de turism si nici "organizatorii" sau "insotitorii de grup"! 

Doar singur te poti ajuta, deschizandu-ti inima catre localnici, care, incet-incet, se conving de sinceritatea ta si ajung sa te aprecieze, sa te indrageasca si sa aiba atata incredere in tine, incat sa iti ofere prietenia lor! Si este super-minunat daca aceasta prietenie initiala se transforma intr-o prietenie pe viata, cimentata cu fiecare revenire a ta prin

Ziua Mondiala a Oceanului Planetar

de Paul Drosu

Astazi este "Ziua Mondiala a Oceanului Planetar"!

Ocean pe care omenirea nu prea il respecta, ocean care este punctul final de deversare pentru toate mizeriile si toata poluarea produse de multele miliarde de oameni! 

Si pentru aceasta zi, o imagine din unul dintre cele mai indepartate locuri posibile de Romania, de pe suprafata unui ocean!

DEPARTE…MAI departe…FOARTE departe! Si…ultimul nivel: CEL MAI DEPARTE! 

Polinezia Franceza, Arhipelagul Marquises, mijlocul oceanului Pacific – la 28 de ore de zbor efectiv, fara escale (3 + 12 + 9 + 4, pe calea cea mai scurta ) fata de Romania!  Capatul de linie, la vreo 19.000 de km de Romania…  Caci de aici nu ai cum sa te indepartezi si mai mult de Romania, nu poti decat sa revii catre Romania!  E greu sa gasesti un alt loc pe suprafata Terrei pentru care sa ai nevoie de mai multe ore de zbor efectiv, pentru a ajunge din Romania! Cam tot atatea ore de zbor efectiv sunt din Romania pana la Polul Sud…Si e neconcludent sa spui "capatul Pamantului", fara a

Incredibila Atacama

de Paul Drosu

ATACAMA cea incredibila... Si vulcanii mareti ai Anzilor... Si LIBERTATE fara sfarsit, in toate directiile! 

Desertul Atacama...unul dintre cele mai vechi deserturi din lume, care nu s-a prea modificat de 150 de milioane de ani. Dar si CEL MAI arid si mai uscat loc de pe planeta, comparabil la uscaciune doar cu deserturile polare! "Earth’s Driest Place", cum a numit insasi NASA desertul ATACAMA, este locul de pe Terra care aduce cel mai mult cu planeta MARTE si locul in care NASA, dar si Agentia Spatiala Europeana au testat si testeaza toate roverele, aparatura stiintifica si, in general, tot ce va ajunge pe planeta MARTE in misiuni stiintifice si de explorare. Acest desert este de 50 de ori mai uscat decat "Death Valley" din USA!!! "Exotic"… Oraselul ARICA de pe tarmul Pacificului, cel mai uscat oras din lume, primeste mai putine precipitatii anuale decat

Bine ati venit in Marchize!

de Paul Drosu

DEPARTE…MAI departe…FOARTE departe! Si…ultimul nivel: CEL MAI DEPARTE! :) Arhipelagul MARQUISES, Polynesie Francaise. Capat de linie... 

Daca credeati ca TAHITI este foarte departe de Romania, asa si este!... Dar cat de departe de Romania poate fi un teritoriu care este "departe" pana si fata de Tahiti?...  Enorm de departe! Atat de departe incat acolo ajung, intr-un an, mai putini turisti chiar decat in… Antarctica! 

Acest teritoriu, arhipelagul MARCHIZELOR este la ani-lumina distanta de "turismul de masa", aici venind doar vreo 5% din totalul turistilor, oricum putini, care ajung in Polinezia Franceza, adica un numar de vreo 10.000 – 11.000 de turisti pe AN. Din acestia insa, doar circa 2.500 – 3.000 sunt turisti "normali" (in sensul propriu, care dorm pe insule), restul de vreo 7.500 fiind turisti de pe vasele de croaziera, care poposesc doar cateva ore pe aici.

Aici, in mijlocul Pacificului, la 1.500 de km de TAHITI, este capatul de

Navigand cu Paul Drosu...

de Paul Drosu

Am fost si eu, prin calatoriile mele prin lume, cu diverse vaporase, ferry-uri si barcute, mai mari sau mai mici (fara a fi navigator). Cele mai memorabile au fost, pe apa dulce, vartejurile din locul de formare a uriasului Amazon, prin confluenta lui Rio Maranon si a lui Rio Ucayali, fiecare in parte, in locul respectiv, cam de 2 ori cat Dunarea la noi, iar pe ocean, de departe cel mai (potential) periculos lucru pe care l-am facut vreodata, a fost traversarea de vreo 4-5 ore dus-intors din mijlocul Pacificului, intre 2 insulite din arhipelagul Marchizelor din Polinezia Franceza, "celebre" printre "initiatii" navigatori trans-pacifici, Hiva Oa si Tahuata. Tahuata este un bloc de lava cu circa 700 de locuitori, cea mai mica insula locuita din arhipelagul Marchizelor. Si are, uimitor pentru Marchize, plaje cu nisip alb! Aceste 2 insulite sunt separate de un canal la fel de "celebru" printre

Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza

de Paul Drosu

       Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza.  Putina lume a auzit de aceste insule. Daca credeati ca Tahiti si Bora Bora sunt departe, ei bine, va spun ca exista niste insule si mai indepartate decat ele. :D Este vorba de unul dintre cele 5 arhipelaguri de insule care formeza Polinezia Franceza, arhipelagul Marchizelor. Numele lor provine din…spaniola, dat de catre descoperitorul lor, in cinstea vice-regelui din Peru, care era marchiz. Niste insule atat de indepartate si misterioase, incat si pentru multi tahitieni reprezinta o enigma si putini tahitieni au ajuns acolo. Pentru a ajunge din Tahiti (dus-intors) pe calea aerului in arhipelagul aflat la vreo 1500 de km de Tahiti, trebuie sa scoti din buzunar o suma aproximativ egala cu cea a unui zbor normal, dus-intors cu Qatar intre Bucuresti si…Tokyo!!! Adica o suma binisor mai mare decat ofertele care ar putea aparea pentru Bucuresti <-> Tokyo. Deci este foarte scump avionul. :( Restul de cheltuieli sunt "normale". Marchizienii au propria lor limba si sunt considerati ceva mai…inapoiati de catre tahitieni. Cele vreo 10 insule care compun acest arhipelag sunt foarte tinere "geologic", astfel incat in jurul lor nu s-au format inca recifuri de corali. Insulele sunt extrem de abrupte si stancoase, cu plajele cu nisip negru. Pana la inceputul secolului 20 s-a practicat canibalismul in scop ritual. Marchizienii au fost (si mai sunt inca) cei mai feroci razboinici din Polinezia. De aici au pornit polinezienii care au colonizat Rapa Nui (Insula Pastelui). Tot de aici, s-au raspandit in epoca moderna, in secolele 18 si 19, tatuajele, de catre marinarii care poposeau prin aceste locuri. Din putinii turisti care ajung in Polinezia Franceza, doar vreo 2% (!) ajung si in arhipelagul Marquises! Adica din totalul de vreo 10.000 – 11.000 de turisti pe an, care ajung si in Marchize, doar vreo 2.500 – 3.000 sunt turisti "normali", restul de vreo 7.500 fiind turisti de pe vasele de croaziera. Iar in Marchize poposesc doar vreo 7% dintre vasele de croaziera care vin in Polinezia Franceza. Deci, in Marchize vin doar vreo 2500 – 3000 de turisti pe an (in sensul propriu, care dorm pe insule)… Si de asta, este superb in Marchize… :)
Fotografia am facut-o in nordul insulei Hiva Oa - stanca mica din dreapta se numeste "Tête de Nègre" (Cap de Negru) si chiar pare a fi un cap carliontat de negru care priveste spre dreapta. Iar la stanca mai mare din stanga, i-am dat eu nume: "Cap de Gorila" caci mi se pare ca seamana cu un cap de gorila care priveste tot spre dreapta. 

Riscam sau nu innotand alaturi de rechini si pisici de mare?

de Paul Drosu

        IA ORANA! (cu accent pe ultimul "a", adica "Buna ziua" sau "Salut" in limba tahitiana, in care se folosesc vocalele foarte mult, astfel fiind foarte melodioasa). :) Iata inca unul dintre nenumaratele motive pentru care Polinezia Franceza este "mon amour <3 ": inotul liber si lipsit, teoretic, de pericole, printre fiintele oceanului – in fotografie o stingray (pisica de mare), un rechin pointe-noire si pesti tropicali. Adica, in loc sa le admiri in acvariile uriase, din spatele peretilor de sticla, sa intri in mediul lor, acolo unde aceste fiinte sunt libere, sa le intelegi si sa iti infrangi teama absurda fata de ele, teama indusa de niste filme aiuristice. Si, odata intrat in mediul lor, sa te incarci cu o picatura din forta Oceanului. :)
Cainii, se spune, simt teama oamenilor si asta ii face sa fie mai agresivi. Cred ca si la rechini este la fel. Va spuneam ca sunt doar 3 specii de rechini potential periculoase pentru oameni (nici aceste specii insa 100%). Mai spuneam ca inotul alaturi de rechini (mai putin de cei din cele 3 specii periculoase), ca si alaturi de manta-ray si stingray este, TEORETIC, lipsit de pericole. "Teoretic", pentru ca accidente se pot intampla… asa cum se pot intampla cu orice animal salbatic sau chiar domestic…au fost caini "de casa" sau "de curte" crescuti in familii de oameni, caini care erau blanzi si atasati de stapanii lor, dar care, la un moment-dat, din anumite motive, si-au atacat stapanii. :( Atata timp insa cat iti iei toate masurile REZONABILE de protectie si preventie, aici intrand si cunoasterea comportamentului acelor animale – rechini si stingray, in cazul de fata, probabilitatea de a avea probleme tinde catre zero! Dar niciodata nu va fi CHIAR zero! Dupa cum a dovedit-o si moartea tragica a unuia dintre oamenii pe care eu i-am admirat foarte mult – extraordinarul Steve Irwin, intepat in piept de acul unei pisici-de-mare. :( Iar culmea este ca in lume, statistic, sunt doar cateva cazuri de oameni omorati de pisicile-de-mare… Dar, asta-i viata…si eu am ales ca decat sa stau ferecat in casa sau decat sa admir aceste fiinte din spatele unui perete de sticla, mai bine sa imi asum niste mici riscuri si sa fiu PRINTRE ele si sa ma simt LIBER ca si ele. Iar beneficiile, pentru mine, sunt incomensurabile!

Buna dimineata din Tahiti!

de Paul Drosu

      Buna dimineata! Cu un "cucuriguuu" din Tahiti! :D Un cocos pe sub minunatele flori de bouganvillia (cele roz-mov din stanga) si florile de frangipan (cele albe din dreapta). Aceasta este privelistea pe care o vedem (si prin care ne plimbam) in fiecare dimineata, de pe terasa camerei noastre de la hotelul din Papeete (capitala din Tahiti si a intregii Polinezii Franceze), hotel la care poposim tot timpul in Tahiti (cand nu stam pe la diversi prieteni). Cand am venit prima data in Polinezia Franceza, dupa mai multe cautari pe Internet, am ales sa stam la acest hotel si, de atunci, ne-am indragostit de el si tot timpul am stat numai aici...si am stat de ceva ori, caci Tahiti este placa turnanta intre toate insulele polineziene. :) Si avem si de ce: este ceva mai departe de centrul capitalei Papeete (de fapt, un mic si superb orasel), facem vreo 30 de minute pe jos pana in centru, dar pe noi nu ne deranjeaza; hotelul este situat pe malul oceanului, pe una dintre fostele proprietati ale ultimului rege din Tahiti, Pomare V. Datorita acestui lucru, dupa cum vedeti, are o gradina imensa, SUPERBA...zici ca e gradina botanica, bine intretinuta, dupa care vine plaja cu nisip negru si apa oceanului (lagunei de fapt, caci in fata este aparata de o bariera de corali), in care poti sa iti faci gimnastica de dimineata, inotand. :)Restaurantul este si el superb, asezat pe marginea plajei...privelistile la micul dejun sunt...fantastice! Restaurantul este atat de renumit, incat in cele 2 sau 3 zile pe saptamana in care canta formatii live, aici vin locuitori din tot Papeete-le si trebuie sa ai rezervare. Si toata lumea danseaza si se simte minunat. Iar mancarea servita...va spun eu, care sunt un gurmand fara limite (desi nu par... :D ) ca este paradisiaca...v-as da si cateva exemple, dar nu as vrea sa va intristez de dimineata... :D :D :D

Celebritatile si pasiunea lor pentru Polinezia Franceza

de Paul Drosu

        Voi detalia un pic mai mult pasiunea mea pentru Polinezia Franceza, pasiune care, poate unora dintre d-stra, li se pare un pic bizara… ca si, poate, afirmatia mea ca nu exista vreun teritoriu de pe aceasta Planeta mai minunat decat Polinezia Franceza… <3 In acelasi timp, probabil ati remarcat ca eu nu ma prea joc cu cuvintele si afirmatiile… Pe de alta parte, si cei care sunt, poate, mirati si neincrezatori privind pasiunea mea si cuvintele mele despre Polinezia Franceza, au, intr-un fel, dreptate…caci cine sunt eu, sa fiu crezut una-doua… :) Atunci, sa nu mai vorbim de mine ci sa va dau doar cateva nume…nume celebre de oameni de arta, de exploratori, de navigatori, de cantareti… oameni care s-au plimbat si au cunoscut toata Planeta…inainte de a se decide sa se stabileasca in cel mai minunat teritoriu al ei – Polinezia Franceza – si de a-si sfarsi zilele aici. Cateva nume deci: Paul Gauguin – celebrul pictor care ne-a lasat atatea imagini cu frumusetea si senzualitatea tahitiencelor, pictor care a murit in asprul, salbaticul si indepartatul (da, poate fi ceva si mai indepartat decat Tahiti!) arhipelag al Marchizelor; Jacques Brel – celebrul cantaret belgian al anilor '70, mort in Franta si ingropat, la dorinta sa expresa, tot in arhipelagul Marchizelor – un SFANT pentru marchizieni, pe care i-a

Perlele negre de Tahiti

de Paul Drosu

     Perlele negre de Tahiti sunt cele mai minunate si mai scumpe perle din lume si sunt mult mai frumoase si mai "de efect" decat cele albe. Acest colier, spre nefericirea sotioarei mele, nu ne-am permis decat sa il probam  , caci, desi fata de alte coliere sau bijuterii cu perle negre avea un pret moderat, totusi acel pret era, in Euro, format din 5 cifre, ha, ha..!! Cum spuneam, insa, am putut sa il probam, caci in Polinezia Franceza nu este nimeni stresat ca ar putea fi jefuit sau sa fuga clientul cu colierul de perle negre la gat, fara sa il plateasca, ha, ha… In plus, cum ni s-a mai intamplat prin lume, vorba noastra romaneasca, prin cuvintele slave din ea si, in special, cuvantul "DA", le da multora senzatia ca am fi un fel de… rusi…iar vanzatoarea probabil a crezut acelasi lucru, oferindu-ne imediat colierul pentru a-l proba, in speranta ca "RUSII" cei cu bani il vor si cumpara, ha, ha…ha, ha…. 

Perla neagra a devenit un simbol al Polineziei Franceze si este o parte destul de importanta a economiei acestei tari, alaturi de turism. Perlele negre "se cultiva" pe minunatii si lipsitii de orice poluare atoli din arhipelagul Tuamotu, cea mai mare concentratie de atoli de corali din lume. Perlele negre se formeaza in interiorul unei specii de stridii (scoici, sa ii spunem) specifice Polineziei Franceze. Aceste stridii, Pinctada margaritifera, pot atinge 30 de cm si 5 kg, ceea ce inseamna ca