Vara in sudul Patagoniei

 de Paul Drosu

Față in față (sau, ma rog, spate in față) cu GHETARUL PIUS XI – Chile. In niste conditii meteo incredibil de bune pentru aceasta zona a lumii!

Postez aceasta imagine nu pentru a-mi arata privirea inteligenta, hi, hi…, ci pentru a va arata ce inseamna "vara" in sudul Patagoniei si ce fel de imbracaminte trebuie folosita pentru protejarea de "caldura" verii. Atunci cand te afli adanc printre fiordurile sudice chiliene, langa ghetarul PIUS XI, cel mai mare ghetar din America de Sud si cel mai lung ghetar din emisfera sudica, in afara Antarcticii – 66 km lungime si 1300 km2 suprafata. Si, in plus, lucru uimitor in zilele noastre, un ghetar care…CRESTE, in loc sa se retraga, un ghetar care isi mareste suprafata, cum mai sunt doar cativa ghetari in lume, printre care vreo 2 in Alaska. Iar lungimea acestui urias ghetar se apropie foarte mult si chiar depaseste lungimile record ale ghetarilor din Himalaya si Karakorum – de exemplu celebrul ghetar Baltoro, de-a lungul caruia se insira cateva varfuri de peste 8.000 de metri (printre care si al 2-lea varf al lumii – "ucigasul" K2 (Chogori)), are doar 63 de km lungime… Numai ca ghetarul din imagine, Pius XI este, practic, la nivelul marii, nu la cateva mii de metri altitudine, la racoare.

In spate se vad Anzii inzapeziti si imensa calota de gheata din care acest ghetar face parte - Hielo Patagónico Sur (Campul de gheata Patagonez sudic), al doilea (si foarte aproape ca suprafata) dupa Kluane National Park din Alaska), cel mai mare camp de gheata continua din zone non-polare de pe Pamant. Ceva mai la nord este Hielo Patagónico Norte (Campul de gheata Patagonez nordic), care, odata, facea corp comun cu Hielo Patagónico Sur si, astfel, cele 2 Campuri de Gheata sunt mult mai mari ca cel din Alaska! Iar in spatele acestei imense calote de gheata se afla celebrele si cele mai greu de escaladat varfuri montane din cele 2 Americi - El Chalten (Fitz Roy) si Cerro Torre!

La acest ghetar, Pius XI, se ajunge extrem de greu, accesul fiind posibil numai dinspre oceanul Pacific, dupa vreo 2 zile de mers cu vaporul si in cazul in care conditiile meteo o permit, ceea ce se intampla destul de rar, printre altele si din cauza faptului ca in aceste zone ploua, pe aceasta planeta, la nivelul oceanului, cele mai multe zile dintr-un an, cum am mai spus eu. Accesul nostru s-a decis in ultima secunda, intr-o fereastra nesperata de vreme cat de cat buna...in sensul dat in Patagonia notiunii de "vreme buna"...