Vara in sudul Patagoniei

 de Paul Drosu

Față in față (sau, ma rog, spate in față) cu GHETARUL PIUS XI – Chile. In niste conditii meteo incredibil de bune pentru aceasta zona a lumii!

Postez aceasta imagine nu pentru a-mi arata privirea inteligenta, hi, hi…, ci pentru a va arata ce inseamna "vara" in sudul Patagoniei si ce fel de imbracaminte trebuie folosita pentru protejarea de "caldura" verii. Atunci cand te afli adanc printre fiordurile sudice chiliene, langa ghetarul PIUS XI, cel mai mare ghetar din America de Sud si cel mai lung ghetar din emisfera sudica, in afara Antarcticii – 66 km lungime si 1300 km2 suprafata. Si, in plus, lucru uimitor in zilele noastre, un ghetar care…CRESTE, in loc sa se retraga, un ghetar care isi mareste suprafata, cum mai sunt doar cativa ghetari in lume, printre care vreo 2 in Alaska. Iar lungimea acestui urias ghetar se apropie foarte mult si chiar depaseste lungimile record ale ghetarilor din Himalaya si Karakorum – de exemplu celebrul ghetar Baltoro, de-a lungul caruia se insira cateva varfuri de peste 8.000 de metri (printre care si al 2-lea varf al lumii – "ucigasul" K2 (Chogori)), are doar 63 de km lungime… Numai ca ghetarul din imagine, Pius XI este, practic, la nivelul marii, nu la cateva mii de metri altitudine, la racoare.

In spate se vad Anzii inzapeziti si imensa calota de gheata din care acest ghetar face parte - Hielo Patagónico Sur (Campul de gheata Patagonez sudic), al doilea (si foarte aproape ca suprafata) dupa Kluane National Park din Alaska), cel mai mare camp de gheata continua din zone non-polare de pe Pamant. Ceva mai la nord este Hielo Patagónico Norte (Campul de gheata Patagonez nordic), care, odata, facea corp comun cu Hielo Patagónico Sur si, astfel, cele 2 Campuri de Gheata sunt mult mai mari ca cel din Alaska! Iar in spatele acestei imense calote de gheata se afla celebrele si cele mai greu de escaladat varfuri montane din cele 2 Americi - El Chalten (Fitz Roy) si Cerro Torre!

La acest ghetar, Pius XI, se ajunge extrem de greu, accesul fiind posibil numai dinspre oceanul Pacific, dupa vreo 2 zile de mers cu vaporul si in cazul in care conditiile meteo o permit, ceea ce se intampla destul de rar, printre altele si din cauza faptului ca in aceste zone ploua, pe aceasta planeta, la nivelul oceanului, cele mai multe zile dintr-un an, cum am mai spus eu. Accesul nostru s-a decis in ultima secunda, intr-o fereastra nesperata de vreme cat de cat buna...in sensul dat in Patagonia notiunii de "vreme buna"...

Trei flash-uri elvetiene...

 de Marcela-Iolanda Cristea

Verzasca este un loc magnific din Provincia Ticino (Elvetia). Eu m-am simtit minunat in acest cadru mirific, unde bateriile mi s-au incarcat ca prin minune! Este o locatie splendida, unde apele  râului au nuante de un verde patrunzator si se impletesc cu malurile care au fost sapate de vijelialor, in plina furtuna. Podul roman este un vestigiu care a reusit sa dainuiasca peste secolesi care ne impresioneaza si astazi! Oamenii locului sunt minunati. Cand eu am vizitat acest loc o furtuna a facut sa fim blocati de cealalta parte a râului, intr-o taraba. Curentul electric a fost intrerupt din cauza furtunii, iar gazda noastra ne-a adus lumânari si am petrecut un

JOKULSARLON – Eisbergurile albastre ale maretului ghetar

de Butterfly

        O dimineata vantoasa si inorata ne asteapta in Hofn. Picura marunt si rece iar vantul suiera pe la ferestre. Azi e randul colegului pozar-sef sa conduca. Luam micul dejun si ne pregatim de plecare incolonati. Vantul e lejer fata de ieri, pot spune ca nici nu e de luat in seama. Avem noroc din nou pentru ca azi ne intoarcem pe acelasi drum pe care era sa murim ieri. Dupa cum vedeti de cate ori conduce pozarul-sef vremea se indreapta si devine frumoasa. Sotul meu a prins de la ploaie la lapovita si ninsoare si chiar uragan. Minunat! Acum se poate lauda ca este un sofer calit si cu mare experienta!

      Pornim cu mare chef de aventuri si nu peste mult timp ajungem la JOKULSARLON unul dintre locurile cele mai spectaculoase pe care le-am vazut vreodata. Aici este o mare laguna in care se “varsa”, undeva departe, ghetarii din care apele rup bucati enorme si le lasa imprastiate peste tot. Bucati imense de gheata plutesc in voie si nu o sa va vina sa credeti cat sunt de frumoase! Sunt albastre! Un albastru mult mai intens decat cerul, o splendoare! Din cand in cand vantul le rastoarna iar partea care initial era in apa rasare si mai albastra decat partea de deasupra. Fenomenul este uluitor. Nu ne mai saturam sa le privim. Le vedem de la inaltimea unui promontoriu vantos si 

Afla mai multe aici !