de Marian Lisu
Roma, Galeriile Borghese, cele care-și leagă denumirea de cei care au dat numelui de ,,burghez” conotația reală. Istoria romanțată a edificiului are legătură cu urzelile papalității, pe vremea când nepotismul fincționa la înalte culmi în Cetatea papilor. Numele de Camillo este iar predestinat, unul facilitează ridicarea, altul o desăvârșește, la distanță de vreo două secole.
Primul e cardinalul vicar căruia conclavul îi scoate fum alb pe coșul Vaticanului, iar de aici nu-i vom mai spune Camillo Borghese, ci Papa Paul al V-lea. Prin ajutor susținut al nepotului Scipione (ajuns dealtfel cardinal) se constituie de către cel din urmă o vastă galerie de artă – pictură și sculptură, căci nu este doar amfitrion al frumosului, ci sponsor al unor nume rămase în topul acreației : Bernini și Caravaggio, ale căror lucrări erau cele mai îndelung admirate aici, fiind cele mai numeroase strânse laolată.
Celălat Camillo este prințul de Sulmona, cumnat al lui Napoleon, căci Paolina Bonaparte face cu
