de Marian Lisu
Parma este orașul cu o istorie pentru care parcă se scrie manualul european al perioadei post-romane: ridicat de imperiali spre a le servi interesele pe ruta comercială a Via Aemilia (cea care a dat și numele regiunii Emilia-Romagna) și spulberat de Theodoric (regele ostrogot, ce a supus toată zona și s-a înmormântat în grandiosul mausoleu din Ravenna). Orașul e o pasăre Phoenix, renăscând din propria-i cenușă, cu amintirea măririi imperiale. A trecut prin ascultare bizantină, a stat sub ambiția lombardă, dar a gustat și libertatea – ca și comună neatârnată, ce-și dicta singură destinele.
Schimbase în timp stăpânirea dinastiei Guelph-ilor (a Prinților Palatini) cu cea de Ghibelline. Însă Medievalul nu aduce asupritori feudali care să exploateze locul. După ascultarea față de Milano (sub casele Visconti și Sforza), urmează perioada fastă marcată de dinastia celor din