Am ajuns prima data la Budapesta in primavara lui 2003.
Stateam pe punte si deodata am zarit Parlamentul, Westminster-ul Estului.
Pe malul celalalt, castelul si Catedrala Corvinului.
Recunosc, desi destul de inaintat in varsta, mi-au dat lacrimile.
De uimire, de emotie.
Eram vrajit si contrariat in acelasi timp.
Toate ineptiile auzite pana atunci despre maghiari se prabuseau ca un castel din carti de joc tocite.
Si da, recunosc din nou, acela a fost momentul cand m-am indragostit iremediabil de "Tara Maghiarilor" si de Maghiari.
De atunci am cutreierat aceasta tara in lung si in lat: Godollo, Hollókő, Eger, Kalocsa, Balaton, Esztergom, Komarom, Tihany, Szentendre, Visegrád...
Am fost la Budapesta de vreo suta cincizeci de ori.
Daca as putea invata limba m-as muta oriunde in Ungaria.
Dumnezeu sa-i ocroteasca pe Maghiari!
