Candva, demult, cand m-am indragostit de Budapesta...

de Mircea Poeana

Am ajuns prima data la Budapesta in primavara lui 2003.

Stateam pe punte si deodata am zarit Parlamentul, Westminster-ul Estului.

Pe malul celalalt, castelul si Catedrala Corvinului.

Recunosc, desi destul de inaintat in varsta, mi-au dat lacrimile.

De uimire, de emotie.

Eram vrajit si contrariat in acelasi timp.

Toate ineptiile auzite pana atunci despre maghiari se prabuseau ca un castel din carti de joc tocite.

Si da, recunosc din nou, acela a fost momentul cand m-am indragostit iremediabil de "Tara Maghiarilor" si de Maghiari.

De atunci am cutreierat aceasta tara in lung si in lat: Godollo, Hollókő, Eger, Kalocsa, Balaton, Esztergom, Komarom, Tihany, Szentendre, Visegrád...

Am fost la Budapesta de vreo suta cincizeci de ori.

Daca as putea invata limba m-as muta oriunde in Ungaria.

Dumnezeu sa-i ocroteasca pe Maghiari!

 

In cautarea "Stelelor din Eger"

de Ioan Laslo
       Pe cand eram copil si citeam "Stelele din Eger", m-a prins in mrejele ei actiunea eroica, dar si romantata a lui Gardonyi Geza. De la joaca in rau a lui Gergely cu Eva si pana la apararea eroica a cetatii in 1552 povestea este spumoasa si dulceaga, asemeni vinului rosu care se face in cramele din zona. Iar cand, peste ani, am ajuns in cetatea Eger, am putut trai clipa, rememorand evenimentele langa statuia lui Dobo Istvan impreuna cu un bun prieten (si el fan al cartii!). Urcand in cetate, nu ai cum sa nu refaci putin, cu ajutorul imaginatiei, felul in care mica armata de mercenari a rezistat trupelor lui Ali Pasa, unul dintre generalii favoriti ai lui Soliman Magnificul. Se stie ca romantismul maghiar (ma refer aici la curentul literar) este bine reprezentat. Poate nu intamplator, cartea cu pricina este favorita ungurilor (cel putin asa reiese dintr-un sondaj