de Ludmila Ciobanu
Ulita Aurarilor este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din lume și niciun turist nu îl poate rata când vizitează Praga. Cu toate acestea, nu este ușor să intri în ea. Trebuie să stai la coadă și apoi să treci printr-un turnichet. Ulița Aurarilor a fost în centrul atenției de secole, aici fiind o lume aparte, departe de splendoarea și spațiile expoziționale ale Castelului Praga. Un șir lung de case mici este considerat unul dintre cele mai pitorești locuri din Praga. Istoria pitorescului ’’ghetou’’ în jurul căruia gravitau legendele cunoscute în întreaga lumea început să se scrie când împăratul Rudolf al II-lea a permis gardienilor castelului de atunci să construiască spații de locuit in zidul din jurul castelului . Legenda leagă numele străduței de alchimiștii de la curtea lui Rudolf al II-lea, care se pare că nu au locuit însă niciodată aici. Legenda spune că și-a luat numele de la aurul pe care aceștia au încercat să-l facă aici. Dar adevărul este că alchimiștii, care căutau aur pentru împărat nu au lucrat niciodată aici. Pe de altă parte, aurarii da, fapt care le-a oferit o libertate fără precedent la acea vreme. Casele au fost locuite până în Al Doilea Război Mondial, dar deja în timpul Primei Republici s-a avut grijă să nu se schimbe caracterul pitoresc al străduței în timpul modificărilor. Ulița Aurarilor este îngustă, iar casele seamănă cu cele ale păpușilor. Căsuțele aveau dimensiunea inițială de 400 cm în lățime și 220 cm în adâncime, dar este adevărat că locuitorii au încercat să le facă mai mari. Căsuțele din Zlatá ulička, reprezintă astăzi expoziții care amintesc de viața de pe uliță. O casă evocă locuinta unei croitorese care se ocupa de textile, alta casa unui vraci. Scriitorul Franz Kafka a locuit în casa nr. 22 în anii 1916-1917 și aceasta locuinta este una dintre cele mai cunoscute.
