de Marian Lisu
Suntem acum în curtea primilor Basarabi, în centrul de putere feudală din zona muntenească, unde aflăm unul dintre cele mai elocvente exemple ale artei bizantine, cel mai însemnat al valahilor.
Complexul Curții Domnești e vechi de opt secole, în spatele unor ziduri de bolovani de râu, printre care s-a tencuit cărămidă, găsim casele lui Basarab I și a lui Neagoe Basarab. Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu au și ei contribuție însemnată, pe vremea celui din urmă fiind realizată fresca unicat.
Biserica, în cel mai pur stil bizantin, are hramul Sfântului Nicolae Domnesc, spre a o deosebi de biserica San Nicoară (denumirea populară a sfântului preaiubit, devenit patron spiritual al Curții de Argeș), care se păstrează în ruină, pe culmea dealului din proximitate.
Datarea oficială e de pe la jumătatea secolului al XIV-lea, dar au existat dovezi (intenționat îndepărtate) care plasau zidurile cu un veac mai devreme. Cert este că edificiul gândit ca o
