de Raluca Sofian
Centru comercial cartaginez, fosta capitala de regat berber dar mai ales impresionanta reședința administrativă a provinciei romane Mauritania-Tingitana. Impartasind soarta Sarmisegetuselor noastre (comoda sursa de materiale de construcție pentru așezările învecinate) structura anilor săi de glorie e încă vizibila. Iar memoria imprevizibila. Cert e ca latina a supraviețuit cu mult retragerii romane, mixul multicultural de berberi, greci sau evrei continuând sa o vorbească pana la venirea arabilor. Prin ce fascinează mai exact, cel mai mai cunoscut sit arheologic al Marocului? Un top inevitabil subiectiv ar fi:
1. Mozaicurile. De la carul Amfitriei tras de un cal de mare sau fiarele îmblânzite nu atât de Orfeu cât de lira lui, răpirea lui Hilas, îmbăierea Dianei, Bachus înconjurat de anotimpuri sau cursa carelor de lupta la imaginea parodica din Casa Acrobatului. O pastila geniala despre mărire și decădere de vreme ce Acrobatul—îndeobște “desultor”, sărind Atletic de pe un armăsar pe altul—-călărește acum pe dos un măgar, in timp ce tine in mâna un cantharus (pocal)
2. Fațada cu nu mai puțin de 12 coloane a Palatului Gordian (reședința guvernatorului)
3. Decumanus maximus sau “bulevardul” principal al orașului delimitat spectaculos de un Arc de Triumf și Poarta Tanger.
