Strasbourg vazut de pe apa

de Ioan Laslo

Perspectiva din care poate fi vazuta imaginea unui oras este mereu foarte interesanta. Una este ceea ce vedem plimbandu-ne lejer pe stradutele unui oras, altceva survolandu-l cu avionul si cu totul altceva, lasandu-ne relaxati purtati de o barca. La Strasbourg, una dintre capitalele Europei, o plimbare cu barca pe Ill iti ofera o perspectiva extraordinara asupra unui oras de poveste. 

Ca intotdeauna, timpul pe care l-am petrecut acolo a fost extrem de scurt (imi propun sa revin si sa ii acord orasului zile multe!), dar, poate tocmai de aceea, traversarea celei mai frumoase parti a lui pe apa este o idee excelenta. A vedea Grand Ile, Neustadt si Cartierul european in mai putin de o ora, stand relaxat si ascultand povesti locale nu cred ca nu v-ar tenta si pe dumneavoastra. 

Grand Ile inseamna doua mii de ani de istorie, iar bisericile medievale (catedrala a facut o mie de ani, in 2014), maisons a colombage renascentiste si splendidele cladiri Art Nouveau si Art Deco iti iau ochii imediat. Nu intamplator, cartierul este monument UNESCO inca din 1988. 

Cum de altfel este si Orasul Nou (Neustadt) din 2017. Acesta a fost construit intre 1870 (cand, in urma Razboiului franco-prusac, Alsacia si Lorena au revenit Prusiei) si 1914, cand a inceput Primul Razboi Mondial. Este o perioada in care suprafata orasului a crescut exponential, devenind o adevarata metropola neorenascentista. Palais du Rhin, Bibliothèque Nationale et Universitaire de Strasbourg, Théâtre National de Strasbourg, Palais de Justice, Opera National du Rhin sau Universitatea atrag privirile ca un magnet.

Cartierul european este simbolul reconcilierii franco-germane, baza constituirii Europei Unite. Si unde altundeva putea fi el construit daca nu pe un teritoriu care a fost mereu ca o minge de ping-pong, sarind pe un teritoriu sau pe altul? Sediul celebrei televiziuni Arte, impunatorul Parlament European, Palais de l Europe, Agora, Observatorul Audiovizual European, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sau European Youth Centre transmit ideea de toleranta si unitate in diversitate, concepte atat de des uzitate in cadrul Europei Unite. Dar poate cel mai bine este sa va las sa vizionati cateva imagini din traseul parcurs...

Cu vaporetto, la Venetia

Cati dintre noi nu visam sa ne plimbam pe canalele Venetiei? Imaginatia starneste mereu romantismul fiecaruia si il asociem cu Orasul din Laguna. Turistii au placerea de a ajunge in Piazza San Marco, unde ii asteapta celebra Basilica, simbolul orasului, Libreria Sansoviana, Palatul Dogilor sau Museo Correr, iar de acolo pot face o plimbare lejera spre diverse alte locatii, interesante prin dispunerea lor. Stradutele intortochiate iti permit sa ajungi in diverse locuri, dar adevaratele sosele ale Venetiei sunt canalele. 

Azi va propun insa o alta perspectiva, profitand de filmarea pe care am facut-o cand ma intorceam din Venetia  catre locul in care ne astepta autocarul. Ziua cu lumina splendida mi-a permis o filmare clara, iar eu mi-am permis la randu-mi un mic comentariu live. Ulterior, am dat intaietate muzicii locale si am ales Orchestra Bagutti, care cred ca se potriveste excelent cu filmarea. 

Va astept pe circuitul Italia D Amore, pentru a trai pe viu aceasta experienta unica!

Delft - un centru universitar de prima marime in Olanda

 

de Ioan Laslo

Primul lucru care mi-a venit in minte in momentul in care am ajuns in piata centrala din Delft a fost introducerea fabuloasa pe care H.W.van Loon a facut-o in Istoria Omenirii. El facea o comparatie intre etajele pe care le-a urcat in turnul Catedralei din Delft si experienta umana, dand la final cea mai frumoasa definitie pe care am citit-o vreodata: Istoria este Turnul urias al Experientei, pe care l-a inaltat Timpul in mijlocul Campiei nesfarsite a Trecutului. Obisnuiam sa imi incep prima ora de curs cu o noua generatie exact cu aceasta fraza. Iar acum eram langa acea biserica si aveam ocazia sa urc in acel turn. Sper sa intelegeti insufletirea mea! E drept ca m-am calmat repede, deoarece nu exista posibilitatea sa refac traseul medicului olandez si m-am multumit cu o plimbare in zona centrala. Am si facut o mica filmare pe care o sa o gasiti mai jos. Sper ca din ea reiese atmosfera splendida a acestui oras universitar olandez!

Siena - poarta catre Cer!

de Ioan Laslo
       Multa lume considera Siena locul unde se simte cel mai bine atmosfera toscana. Orasul cu strazi medievale inguste (monument UNESCO inca din 1995), locuit azi de aprox.50.000 de locuitori este cuceritor inca de la o prima vizita. Nu putini turisti vor insa sa revina, fie pentru a simti atmosfera fantastica din Piazza del Campo in timpul unui palio, fie pentru a se incarca energetic de frumos in celebrul sau Duomo, sau, de ce nu?, pentru a gusta din excelentele preparate traditionale toscane. 

      Piazza del Campo are forma de amfiteatru si suprafata sa pavata este impartita in 9 segmente (aminteste parca de Consiliul celor 9 barbati buni care conduceau candva orasul). Credinciosii spun ca seamana cu mantaua protectoare a Fecioarei, care, impreuna cu Sf. Ecaterina de Siena, este de altfel si protectoarea orasului. In fiecare an, pe 2 iulie si 16 august

aici are loc palia. Cursa propriu-zisa dureaza aproximativ 3 minute, dar

Campo dei Miracoli, cu celebrul Turn Inclinat din Pisa

 

de Ioan Laslo

Stilul arabesque, cu coloane complicat sculptate, care se sprijina pe arcade inalte si inguste caracterizeaza toate cele patru obiective de pe Campo dei Miracoli din Pisa. Celebrul turn inclinat, initiat in 1173, Duomo, finalizata si sfintita de Papa Gelasius al II-lea inca din 1118, cel mai mare Baptisteriu din Italia (ianugurat la 1153) si Campo Santo (Cimitirul Monumental), considerat de unii cel mai frumos din lume sunt fiecare dintre ele un obiectiv arhitectural de prima mana, dar constituie un tot unitar de neegalat in acelasi timp. Complexul este inconjurat de un zid medieval din caramida rosie. Se stie ca Pisa a avut multi dusmani (cei mai cunoscuti dintre ei fiind vecinii de la Florenta!), dar, desi orasul a fost atacat de multe ori, zona aceasta a ramas mereu neatinsa. Crezul locamnicilor este ca e protejata de Divinitate. De aici si numele complexului. 

Am sa atasez niste filmari facute in zona, insotite de un comentariu live, pentru mai multe amanunte. Filmarea exterioara a celor patru edificii este insotita de una de interior in Duomo. Sper sa va faca placere si sa vizitam impreuna locatia, ea fiind introdusa in excursia Italia D Amore , descrisa pe larg, daca dati un click pe albastru.

Poznan in ritm de polca

de Ioan Laslo

Am gasit o filmare din prima mea vizita la Poznan si m-am amuzat de comentariul pe care l-am facut atunci. Ajunsesem ca turist, in plina pandemie in Polonia si eram socat de multimea polonezilor adunati in Piata Centrala a Orasului Vechi (Stary Rynek). Ce nu stiam atunci este ca, la ora 12, acest lucru este firesc, deoarece cantecul de trompeta este punctul culminant al unui eveniment care se desfasoara zilnic. Atunci, cele doua capre aflate sub ceas amintesc de o legenda conform careia acestea au atras atentia printr-o confruntare asupra unui incendiu care ar fi putut distruge intreaga asezare. Intre timp, ghidand de mai multe ori Polonia in ritm de polca, unul dintre cele mai frumoase circuite ale Agentiei de turism Christian Tour, am avut ocazia sa asist des la acest moment care este ca un magnet pentru turistii aflati in Poznan.

Dar, dincolo de cladirea Ratusz (vechea primarie construita in stil renascentist in secolul al XVII-lea, dar cu numeroase adaugiri si refaceri in urma unor incendii), piata aceasta patrata cu o latura de aproximativ 140 m are multe alte obiective turistice splendide. Cele patru fantani (m-a impresionat cea a lui Neptun!), numeroasele statui (splendida statuia lui Ioan Nepomuc, chiar daca acesta este legat mai mult de Praga prin viata, dar mai ales moartea sa!) si intreg lantul de palate cu ornamente policrome superbe (multe dintre ele sunt astazi muzee) constituie tot atatea atractii turistice splendide. Cum o atractie in sine constituie zi Zamek (care dateaza doar de la inceputul secolului al XX-lea, fiind proiectat de arhitectul Albert Speer si a fost transformat de nemti in resedinta pentru kaiser). Astazi este un centru cultural. Mai adaugam o multitudine de biserici baroce, fiecare in sine o tentatie si avem imaginea unui oras care constituie o surpriza placuta pentru oricine il viziteaza.

Revenind in Stary Rynek, nu ai cum sa ratezi restaurantele locale, cu meniuri imbietoare, unde bucataria de influenta germana este la ea acasa. Iar, daca sunteti in viteza, nu ratati celebri cartofi cu cas, deliciosi aici, sau o ciocolata calda! Iar de aici calatoria poate continua spre Wroclaw, un alt oras fabulos al lesilor.

Sainte-Chapelle – bijuteria gotică din inima Parisului

  

de Livia Mihaela Manzatu

„Paris este mereu o idee bună”! De nu ar fi rostit Audrey Hepburn aceste cuvinte, devenite celebre, cu siguranță ele mi-ar fi trecut prin minte când am ales Parisul.

Început de septembrie...o dimineață caldă, senină, cu străzi foarte puțin animate de trecători... Ajung în Île de la Cité, considerată inima culturală, istorică și spirituală a orașului, pregătită să vizitez una dintre cele mai impresionante bijuterii gotice: Sainte-Chapelle, renumită pentru vitraliile sale spectaculoase. Împreună cu  La Conciergerie este unul dintre vechile vestigii ale Palatului Regal din Île de la Cité care se întindea pe locul unde se află acum Palatul de Justiție din Paris.

Construită între 1242 și 1248 la dorința regelui Ludovic al IX-lea al Franței (devenit Saint Louis prin recunoașterea ulterioară ca sfânt de către Biserica Catolică), Sainte-Chapelle a fost destinată adăpostirii prețioaselor relicve creștine, inclusiv Cununa de spini a lui Hristos, achiziționată în 1239 pentru o sumă care depășea cu mult costul de construcție a Capelei însăși. Prin acest gest, Ludovic al IX-lea a adăugat prestigiu Parisului și, implicit, Franței, care, în ochii Europei medievale, a devenit "Noul Ierusalim", și, prin urmare, a doua capitală a creștinismului. Deși deteriorată în

Celebrele PATIO din Cordoba

de Marian Lisu

O suavă adiere împrăștie parfum diafan de flori de portocal. La trei pași în lateral, lămâii își revarsă mirosul proaspăt în nările scormonitoare de noi descoperiri prin largile curți interioare (Patio) ale vechilor conace sau case cochete înghesuite laolaltă pe străduțele șerpuinde ale vechiului cartier, La Juderia.

Cum să nu pui plusvaloare instantaneelor surprinse împrejurul Mezquitei, în special pe Calleja de las Flores!? Ori pe lângă marile biserici medievale, unde localnicii pioși împodobeau curțile pentru primirea oaspeților de soi, veniți în special în perioadele sărbătorilor care pun accent pe prezența florilor, pentru a crea arhitectura vegetală!?

Prin climatul specific, Andalucia avea perioade lungi cu temperaturi ridicate, populațiile de aici fiind oarecum obligate să-si ridice locuințe în jurul unei fântâni centrale (nu dintre cele forate, ci unele ce aveau apă prin acumulare). De aici apariția unor terase generoase, unde se putea sta la umbra pereților laterali în zilele toride.

Dacă la începutul existenței lor erau construite ca edificii cu destinație precisă (palate, conace, mănăstiri), casele normal gândite pentru traiul uzual vor deveni micul colț de Rai pe care cei care leneveau prelung în zona umbroasă le transformă în grădini în miniatură. Plante cățărătoare ce copiază relieful structurilor, ghivece meșteșugite atârnate în fel și chip, vase decorative ce susțin plante colosale sau simple jardiniere menite să poarte specii diferite, multicolore. Totul este într-o mare de alb dat de varul pereților interiori, care erau de la începuturi gândiți a fi cadrul ideal de a valorifica aranjamentele de orice fel, asemenea ecranului cinematografic ce susține claritatea peliculei. Plante decorative, colorate în tot spectrul paradisiac, laolaltă trandafiri și iasomie, crizanteme și mușcate curgătoare, poziționate tocmai să pună în valoare spațiul, indiferent de dimensiune.

În centrul teraselor stau mândre fântâni arteziene, unele menite să răcorească aerul în zilele toride, altele doar să potolească setea celor ce le trec pragul, spre admirația aranjamentelor și peisajului general creat cu pricepere și sârguință.

Cu timpul, devine un obicei ce se perpetuează din generații, iar anual (în luna mai) se organizează competiții de frumusețe, unde sunt admiși doar vreo 50 de participanți, unii de pe străduțele înguste, alții din micile piețe publice, restul din cochetele conace.

Pentru a înțelege spiritul amenajării Patios, am ales să parcurgem traseul interior Palacio de Viana, un conac făcut acum șase secole, păstrat impecabil. Nu doar interioarele lui sunt o atracție pentru cei curioși să treacă prin poarta timpului preț de secole de-a rândul, ci am pus accent pe percepția senzorială a grădinilor istorico-artistice (declarate monument național), un mix romanic și maur, în care ulterior sunt adăugate elemente baroce sau romantice. Obiceiul islamic completase cultura romană, adăugase edificiilor plante naturale pentru a crea senzația de răcoare, rezultatul fiind o fuziune culturală unică. Marmura, gresia și mozaicul erau preferate pentru execuția podelelor, etajele având deseori balcoane și spații mari pentru circulația aerului, dormitoarele bucurându-se de prezența baldachinelor. Sunt 12 asemenea spații interioare, niciuna neasemănându-se cu alta. Unele au curți distincte înconjurate de coloane, altele au fântâni, iar altele au arteziene. Aflăm rapid secretul diferențelor care dau unicitate: casele apropiate au fost cumpărate pe rând și integrate într-un întreg, fără a modifica definitiv vechile structuri și concepții arhitecturale.

Amurgul ne zorea oarecum pașii ce nu se lăsau purtați prea repede din zonele vaste, unde obiectivul flămând scurta linia orizontului, dar și detalii mărunte în zona limitrofă. Cum ar fi la piscina de gresie, cu arteziene laterale, unde mirosul crinilor la ora scăpătării era oarecum ireal sau la Patio al Arhivei. Ori la Patio de la Madama, acolo unde arhitectura se completa perfect cu peisajul floral, iar prezența statuilor tematice conferea spațiului de relaxare o senzație de întoarcere în timpurile legendelor cu zei și nimfe. Este astfel un exemplu monumental al curților andaluze, căci la Patio del Pozo, la Patio de los Jardineros și la Patio de la Alberca, care aveau inițial rol de grădini deservite de grădinari, iasomia albastră intră în rezonanță cu roșul mușcatelor ținute în ghivece stilizate. În plus, din loc în loc apar și vestigiile unor civilizații spulberate în colbul istoriei (ale vechilor greci sau romanilor imperiali).

Competițiile pentru amenajările din Patios sunt permanente de pe la începutul de secol XX, pe când în spațiile interioare începuseră să se țină spectacole de muzică și dans, acele cluburi de Flamenco, alt patrimoniu imaterial ce se prezintă călătorilor pasionați de tradiții locale unice.

O oaza de liniste: Pensiunea Ozon Turist din Ciumani, Harghita

de Ioan Laslo
         Atunci cand o buna prietena m-a invitat la ziua ei de nastere la Ciumani, in judetul Harghita, nu banuiam ce locatie deosebita a ales. Am "aterizat" la Pensiunea Ozon Turist, in mijlocul unei paduri, intr-o oaza de liniste, dar cu dotari moderne si excelenta pentru relaxare. Baia sarata in butoi (sarea adusa de la Praid, cu proprietati terapeutice), piscina acoperita, sauna norvegiana, salina artificiala, dar si locatia pentru picnic, iazul pentru pescuit pastrav, terenul de fotbal si, indeosebi, gazdele extrem de primitoare si amabile, au constituit tot atatea motive de incantare. Iar daca adaugam placerea unei plimbari prin padure, intr-un decor natural mirific ne putem da seama ce este aici. Cea mai solicitata perioada este insa, dupa cum ne-a spus administratorul pensiunii, iarna, cand partiile din apropiere fac locatia o destinatie extrem de greu de gasit libera. Priviti instantaneele pentru a va convinge:

Opera Garnier – capodopera arhitecturală a Parisului

de Livia Mihaela Manzatu

Motto:

„Închide ochii și lasă muzica să te elibereze”

(Fantoma de la Operă)

Paris…! O nouă zi însorită la început de septembrie, numai bună pentru a descoperi și alte minunății ale acestui oraș. După vizita la Sainte-Chapelle am ales Opera Garnier, o adevărată capodoperă a arhitecturii teatrale a secolului al XIX-lea. 

Situată în Arondismentul 9, în Piața Operei, aproape de stația de metrou Opera (liniile 3, 7 și 8), clădirea - al treisprezecelea teatru care găzduiește Opera din Paris de la fondarea sa de către Ludovic al XIV-lea în anul 1669 - a devenit cunoscută sub numele de Palatul Garnier, în semn de recunoaștere a opulenței sale extraordinare datorată tânărului arhitect Charles Garnier. Îmbinând într-un

Riviera Ligurica : San Remo

de Nuti Iancu

      Asezat in partea de nord vest a Italiei ,cam la 60 de km de Menton ,cel mai apropiat oras din Franta si la 100 km de Genova, orasul e cuibarit intr-un golf,intre munte si mare ,protejat de Capo Nero si Capo Verde si constituie una dintre cele mai populare statiuni de pe Riviera Ligurica..

     Cazarea a fost bunicica, intr-un hotel de 4 *asezat pe o esplanada ,nu departe de faleza....cand ma trezeam dimineata vedeam Marea Ligurica si palmierii de pe Corso Imperiatrice si de pe faleza ce se  despicau maiestuosi  in fata ochilor nostri incarcand imaginea cu o  nota aparte  de frumusete . Vegetatia este luxurianta ,iar clima placuta,calda - mediteraneeana..Faleza de mozaic colorat era chiar superba ,iar diversitatea culorilor mi-a placut tare mult .Trotuarele erau  o broderie de flori ..doar  strada era un pic mai  galagioasa si  cu un trafic aglomerat de motorete si scutere ...prima zi a fost mai neconfortabil,dupa aceea am inceput sa ma obisnuiesc .Mi-a placut mult Corso Imperiatrice ,un bulevard lung de promenada constr in 1869- 1871... fata eleganta ,cosmopolita a orsului .Acest bulevard mi s-a parut ca te poarta in timp si ca are o frumusete aparte...  pe aici se spune ca se plimbau nobilii rusi si chiar imparateasa Sissi.Am luat-o la pas..,am admirat palmierii pe care tarina Rusiei Maria Alexandrova i-a donat orasului ,dupa o vacanta de iarna de neuitat la San Remo in 1874.

     Vizibila din bulevard e Biserica Rusa (Chiessa Russa Ortodossa) cu

Teatro Arriaga - templu al culturii basce

 

de Ioan Laslo

Cladire de patrimoniu, emblematica pentru Bilbao, Teatrul Arriaga poarta numele unui compozitor basc mereu comparat cu Mozart, datorita precocitatii sale. Joaqiun Rucoba, cel care a proiectat si fabuloasa cladire a Primariei din localitate este arhitectul care a folosit stilul neobaroc pentru cladirea initiata la 1890. Inspirat de Opera din Paris, Rucoba a adaugat elemente moderne pentru acea perioada. Fatada fastuoasa in stil eclectic ii da un aer de maiestuozitate. Holul este grandios, iar sala in forma de potcoava beneficiaza de aproximativ 1500 de locuri. Cladirea a trecut si prin incercari nefericite de tipul incendiilor sau inundatiilor (este construita in imediata vecinatate a Nervionului), dar astazi arata perfect, dupa ultimele reparatii efectuate in 1986. Povestile din spatele enumaratelor spectacole pot fi descoperite daca faceti un tur ghidat in interior. Sala, Scara Juan Crisóstomo Arriaga, foaierul, camera elisabetană, expoziția de costume de operă și zarzuela, sau Orient Express Lounge sunt tot atatea locuri memorabile pentru orice vizitator. Veti fi insotit de ghizi profesionisti care vor da plus valoare acestor tururi, iar explicatiile sunt oferite in basca, spaniola sau engleza. Desigur insa ca, de neratat este un spectacol in superba sala  cu catifea rosie care beneficiaza de o acustica deosebita. Fie ca optati pentru un spectacol de opera, zarzuela (un gen de opereta spaniola care a atins apogeul in secolul al XIX-lea), balet, un concert simfonic sau orice alt gen produs aici, satisfactia este maxima.

Balcic - sufletul Reginei Maria

de Ioan Laslo

   Litoralul bulgaresc este deja de multa vreme o atractie pentru romani. Aflat extrem de aproape de noi, el constituie o tentatie, mai ales daca ai norocul sa rezervi un sejur intr-un hotel de calitate. De la ultramultumiti pana la dezamagiti profund, turistii romani care calca pe la Albena, Nisipurile de Aur, sau Sf. Constantin si Elena, isi rup uneori cateva ore de plaja pentru a vizita castelul construit pentru Regina Maria la Balcik. Balikchik vine din cumana si insemna "oras mic", apelativ care se potriveste perfect localitatii. Iar castelul de vacanta al reginei, unde se spune ca ea se simtea cel mai bine pe vremea cand Cadrilaterul era in granitele Romaniei, poate fi si el denumit cu acet apelativ. Iar, daca obisnuiti cu Pelesul (cu totul altceva!), cladirea nu o sa va impresioneze in mod deosebit, atunci gradinile o vor face in mod sigur! Colectia de cactusi de aici este impresionanta.

        "Cuibul Linistit" al reginei (careia e clar ca i-a ramas sufletul acolo, desi inima i-a fost readusa in tara) este pazit de un minaret care ii confera eleganta. Interiorul insa este extrem, de modest, cu peretii varuiti in alb. In interior s-au pastrat obiecte originale din perioada interbelica (dulapuri frumos sculptate, scaune, oglinzi,un superb semineu si baia de marmura). Afara insa, privirea este incantata: avem de a face cu o gradina botanica, cu numeroase plante exotice, un adevarat unicat! Nu trebuie sa ratati serele! Cu o harta luata de la intrare o sa puteti zabovi ore intregi aici, daca timpul va permite! Intrarea pe domeniul Balcik costa 10 leva (aprox. 5 euro).

Veselie romaneasca in Tara Bascilor

 

de Ioan Laslo

Tara Bascilor si nordul Spaniei  este un program care mi-a adus multe satisfactii. Serie dupa serie, in cele sase sezoane pe care le-am ghidat, am cunoscut numerosi turisti deosebiti. Au fost momente frumoase, altele tensionate, am avut situatii limita, dar si relaxante. Una dintre ele a fost intr-un restaurant din San Sebastian cand am fost provocati oarecum de un localnic sa le aratam cum canta romanii. Si pentru ca veselia era in floare, am considerat ca cel mai bine e sa parodiem putin folclorul romanesc. Ilustrul purtator de basca (a propos, urmas de marchiz si cu titlul la purtator) a fost impresionat, iar localnicii prezenti in restaurant au promis ca vin sa viziteze Romania. Am socotit ca am fost ceva mai inspirati in promovarea tarii decat atasatii nostri culturali pe care ii intalnesc mereu la intrarea in biserici sau prin pietele centrale din Spania...

Nu pot decat sa va invit sa repetam starea de atunci. Ceva bilete mai gasiti, dand un click aici!

Avignon - orasul Papilor

de Ioan Laslo

Asezat pe malul stang al Ronului, la o distanta apreciabila e Paris (ceva mai bine de 600 km), Avignon are onoarea de a fi numit Capitala Papilor pentru 72 de ani. Iar asta nu e putin lucru, aducand modificari fundamentale centrului vechi al orasului. De altfel, acolo am facut si eu flmarea de mai jos, care este insotita de un comentariu live si care sper sa va introduca in atmosfera locului. 

Am poposit la Avignon in plina pandemie Covid19, dar asta nu a stirbit cu nimic farmecul orasului.  Am cantat "Sur le pont d'Avignon" in amintirea copilariei, am facut un tur lejer pana in piata cu celebrul teatru local si apoi am ajuns langa Palatul Papilor, pentru ca este pur si simplu zona cea mai importanta a orasului. Mi-ar fi placut sa stau mai mult si sa gust atmosfera linistita, dar m-am bucurat ca am avut cateva ore la dispozitie pentru a vedea un centru inclus in patrimoniul mondial UNESCO .

Stanceni Neagra - o oaza de liniste si pace!

de Cristina Roman

Situată în zona Defileului Deda - Toplița, pe drumul ce leagă Tg.Mureșul de Toplița, micuța localitate Stânceni Neagra este locul ideal pentru o persoană care vrea să se rupă, fie și pentru două zile, de nebunia cotidiană. Peisajul este de-a dreptul spectaculos. Munții vulcanici Călimani și Gurghiu se înalță semeți , lăsând la iveală fie câte un perete stâncos, fie câte un versant împădurit. Râul Mureș este aici în "elementul lui", curge vesel, cântându-și cântecul de bucurie. Bâzâitul gaterului, care se aude în zori, te duce cu gândul la albinele care zboară vara printre florile răspândite pe covorul de un verde intens al ierbii. Aerul tare îți umple plămânii și îți vine să chiui de fericire, fără a avea vreun motiv anume.

Oamenii din sat par să te știe de-o viață, dându-ți binețe când te întâlnesc, fie că te văd pentru prima dată, fie că ești mai de-a locului. Eu cred că cele mai luminoase stele strălucesc pe cerul de aici. Le vezi atât de aproape încât ești convins că dacă ai întinde mâna, ai putea culege una! Până și somnul de peste noapte are altă intensitate aici, la munte; este mereu odihnitor, profund, ca în anii copilăriei fără griji. Este atâta pace pe cărările umbroase și răcoroase din pădurile de aici. Un singur sfat am să vă dau: fiți cu mare băgare de seamă, nu cumva să tulburați "pauza de zmeură" a lui Moș Martin atunci când veți găsi delicioasele bobițe roșii, dulci-acrișoare și parfumate peste care veți da în cele mai neașteptate locuri!

Sfârşitul conversaţiei

Trasee turistice in muntii Romaniei

de Calin Nicolae Marginean

13. Virful Gărgălău (2.158 m)

14. Virful Clăii (2.117 m)

15. Virful “La cepe” (2.102 m)

16. Virful Omului (2.135 m)

Se ajunge cu masina inainte de Iacobeni, venind dinspre Suceava si mergind spre Vatra Dornei. O luati dvs. la dreapta, pe drumul spre Borsa si mergeti 51,1 km pina ati ajuns in pasul Prislop, INAINTE DE a ajunge la Biserica din Pasul Prislop. Sinteti deja la 1.444 m altitudine, iar pina la Lacul Stiol (1.727 m) aveti o mica diferenta de nivel de < 300 m de urcat pe un drum forestier extrem de usor („drum de mosi” si nu de munte !).

INAINTE DE a ajunge la Biserica din pasul Prislop se face un drum forestier, din sosea la stinga si IN SUS si chiar la inceputul sau sint niste sageti de orientare, pe care scrie ca ati avea de parcurs pina la Lacul Stiol 3h si 30min. Povesti ! E MULT mai... putin ! Urmati marcajul triunghi rosu. Noi am mers MEDIU si am facut 1h 25min (prima dată), iar a II-a oara 1h 15min.

Dupa ce se intra pe drumul forestier din sosea se merge inainte, la 200 m (pe dreapta) este o stina (fireste, ca nu puteau lipsi ciinii si oile de pe un traseu turistic din Romania !) si ar fi bine sa aveti la

O zi la Disneyland Paris

de Ioan Laslo
   Cine nu a visat sa patrunda in "lumea Disney" macar odata? Copii fiind ne-am delectat cu celebrele desene animate, astfel ca, fiecare dintre noi, facem analogie intre momentele placute din copilarie si aceste personaje. De aceea, o vizita in parcul de distractii din Marne-le-Vallee este una placuta indiferent ca mai ai varsta desenelor animate sau nu. 

      Ideal ar fi sa te cazezi in hotelurile din cadrul complexului, deoarece este mult mai practic (esti aproape, pierzi putin timp si ai inclus in pachet si biletul de intrare). Daca insa esti prin Paris, poti lua metroul, schimbi cu trenul suburban si ajungi in Marne-le-Valle, fara ca acest lucru sa fie foarte complicat. Intri in parc la ora 9 si...iesi inainte de inchidere doar, pentru ca

Trasee turistice in muntii Romaniei - Varful Pietrosul Rodnei (Muntii Rodnei)

de Calin Nicolae Marginean

6. Virful Pietrosul Rodnei : 2.303 m,

7. Virful Buhaescu Mare : 2.257 m si

8. Virful Buhaescu Mic : 2.225 m

(din Muntii Rodnei)

Se ajunge cu masina inainte de Iacobeni venind dinspre Suceava si mergind spre Vatra Dornei. O luati dvs. la dreapta, pe drumul spre Borsa si mergeti 74,5 km pina ati ajuns in localitatea Borsa, INAINTE DE a ajunge la Spitalul din Borsa.

Va recomand sa NU mergeti cu o viteza medie de > 45 km/h, caci datorita / multumita / gratie CNADNR drumul e dezastruos (ca spre mai toate obiectivele MINUNATE din Romania, cu citeva exceptii !) si riscati astfel sa va faceti PRAF planetarele si pivotii de la masina !!! Multumim CNADNR pentru astfel de drumuri si Dumnezeu sa le ajute in viata exact asa CUM e calitatea drumurilor din Romania si MAI ALES cel spre Borsa ! Amin !

Va apare pe partea stinga un indicator care sa va conduca spre Manastirea / Schitul Pietroasa si virful Pietrosul Rodnei. O luati la stinga in unghi drept si mergeti dvs. inca 2,9 km pe un drum asfaltat de 1 banda, IN SUS urmarind directia de mers spre

Girona - Braavos din Game of Thrones

de Marian Lisu

„Girona m'enamora” (”Girona inspires me with love”) e eticheta care va rămâne peren în sufletele călătorilor însetați de frumosul universal ce ni-l înfățișează orașul de vis.

Pentru fanii serialelor de top e bine de știut dinainte că orașul vechi a fost cadrul perfect al multor scene din seria a șasea din Game of Thrones. E orașul Braavos, catedrala e reședința Marelui Sept de Baelor, pe străduțele de piatră o vedem deseori în film pe Arya Stark, iar în Băile Arabe își găsise scăparea. Și multe cadre din Debarcaderul Regelui sunt filmate aici, în mănăstire (Cetatea din Oldtown) e locul unde Jaime Lannister îl înfruntă pe High Sparrow, când voia să anuleze pedeapsa „mersului rușinii” pentru regina Margaery. Ce încântare!

Trecând cadrele ficțiunii, Girona are o rară moștenire istorică și culturală, căci trecutul său de mai bine de 2.500 de ani păstrează prezentului multe edificii etalon, vestigii neprețuite și o atmosferă de poveste unică.

Abordăm traseul din zona râului Onyar, de unde se obțin cele mai spectaculoase instantanee. Coloritul spectaculos al caselor, ce copiază valea râului, pun splendid în valoare cadrul general secund, cel cu bisericile și turnurile medievale, a căror reflexie în luciul de apă dublează spectacolul vizual.

Pont Pedra sau Podul Eiffel (Palanques Vermelles) sunt, de altfel, cele mai accesate căi pietonale peste albia lină, fiind intrările consacrate în vechiul cartier, cel plin de nestemate arhitecturale.

Orașul a reprezentat acum 2.500 de ani o importantă fortificație a ibericilor, căci se afla pe drumul Galiei, pe care ulterior romanii o cuceresc facil și o botează Oppidum Gerunda. Istoria îi perindă aici pe vizigoți și mai apoi pe musulmani (care au păstrat melodicitatea numelui – Jerunda).

Pe drumul șerpuit de piatră de râu, bătută cu modele geometrice sau florale, intrăm în prima catedrală din Girona, ce a funcționat până în secolul al X-lea. Un colos gotic cu o clopotniță înaltă pân’ la cer – Sant Feliu, de o poți vedea de oriunde în peisajul general. Din exterior pare castel, iar interiorul are nave gotice întunecate, cu nervuri zvelte.

La doar câțiva pași, la propriu, este Piața Catedralei cu multele sale trepte late, pe platoul pe care domină orizontul e marea catedrală ce intră în topul „Cele mai...”, căci are cea mai largă navă fără stâlpi de susținere din lume. Mileniul care a trecut peste ea îi sporește frumusețea goticului nemaivăzut altundeva, căci este cel care domina stilul romanic, în care se începuse edificiul, și rămăsese determinant în fața celui neo-clasic, ce dorise să adauge plusvaloare.

Nu trebuie ratat Tezaurul, aici nu ai de admirat numai cărți valoroase sau obiecte de cult deosebite, ci deține o relicvă de o importanță colosală. Tapiseria Creației, o ciudățenie pentru cercetătorii care au încercat să-i deslușească înțelesurile, în cadrul acesteia apărând zei și eroi mitologici, sfinți și obiceiuri, dar centrul tuturor lucrurilor era evident Mântuitorul.

În spatele zidurilor înalte, trecând pe lângă Băile Arabe, aflăm repede zona istorică din spatele zidurilor carolingiene. Frumoasa Biserică Sant Pere, în clasicul stil romanic consacrat, dar de dimensiuni impresionante, adăpostește și Muzeul Arheologic, iar în proximitate are alte biserici de piatră sau capele.

Urcăm zidurile fortăreței medievale, pentru a accesa turnurile de observație, de unde se văd Pirineii înzăpeziți și, în special, orașul de vis – zidurile romane se evidențiază rapid de cele carolingiene, dar sunt la fel de bine conservate.

Jos, ne pierdem la propriu printre străduțele neregulate, pietruite strașnic admirând arhitectura Cartierul evreiesc, cel mai bine conservat din lume, din secolul al X-lea și până la finele celui de-al XV-lea, căruia cei de aici îi spuneau El Call, păstrat exact ca acum cinci veacuri.

Găsim aici o altă bijuterie medievală – Biserica Sant Nicolau, care și-a pierdut rolul religios cedând spațiul interior culturii, însă valoarea construcției romanice este dată de bolta distinctă, multe coloane cu capiteluri sculptate și o cupolă grandioasă.

Și nu am luat în calcul doar turul patrimoniului în orașul vechi. Girona e spectaculoasă cu totul, în partea stângă a râului vei găsi o parte contemporană de neuitat și o alta modernă, cu viață socială intensă.