Nu sunt aproape niciodată singur. Asa e munca mea.
Îmi urmez si imi urmăresc călătorii și încerc să le citesc gândurile.
De pilda, incerc să aflu ce cred ei când privesc icoanele.
Este ca și cum ai încerca să populezi diferite lumi în același timp.
Apoi, dupa aceasta geneza fara de sfarsit, le spun:
“Va rog să urcati în autocar. E timpul să plecăm"
Se duc unul câte unul încă uitându-se la icoane.
Odată, după plecarea tuturor, s-a întâmplat ca un domn să ramana pe o bancă, aproape nemișcat.
Doar ochii lui păreau să
