Japonia si micile ei curiozitati : toaleta si "Carnetul de temple"

de Paul Drosu

        Intr-un minunat de bine prezervat satuc japonez, am intalnit un "obiect" cu totul si cu totul inedit, care a avut o legatura "directa" cu un Shogun…o toaleta (ca sa nu il numim, popular, WC). :D :D :D 

          In acest satuc, masinile nu au voie ziua, iar cablurile sunt trase subteran, asa ca nu exista nici stalpi…efectiv, te intorci in timp… Cladirea cea mai impunatoare este "Honjin", principalul han, folosit odinioara de oficialii guvernamentali. Langa el este "Wakihonjin", alt han care era pentru oamenii mai din popor. Si in hanul pentru nobili "Honjin" am "intalnit" si noi acest "obiect interesant"… Povestea acestei toalete este urmatoarea: se zvonea odata, acum mult timp, ca prin acest satuc va trece Shogun-ul. Asa ca s-au facut in han, in mare graba, niste aranjamente mai speciale, iar unul dintre ele a constat in amenajarea unei…toalete, intr-o camaruta, doar pentru Shogun. Dar Shogun-ul nu a mai trecut pe aici…asa ca toaleta a ramas, de atunci, NEFOLOSITA vreodata si astazi face parte din muzeu. Iar cu aceasta ocazie, vedem si noi cum arata "TRONUL" pamantesc al unui SHOGUN, ha, ha… :D 

 "Carnetul de temple"

   Cum "cititorii nostri sunt stapanii nostri" :) , la dorinta lui Nuti (Nuti Iancu), postez fotografia carnetului nostru de temple. Nu cred ca trebuie sa mai precizez ca inJaponia sunt enorm de multe temple, unul mai interesant decat altul. Pentru a avea o evidenta, dar si o amintire deosebita si frumos "caligrafiata" a nenumaratelor temple pe care le-am vizitat, la primul templu vizitat am cumparat carnetul cu foi albe, destul de gros, in care, la fiecare templu pe la care am trecut ulterior, contra unei sume modice, ni s-a caligrafiat numele acelui templu si ni s-a pus o stampila. La plecarea dinJaponia, acel carnet era minunat scris si plin pana la ultima pagina… <3Cine, dintre cei care au fost in Japonia, mai are un astfel de "carnet de temple"? :)

Cateva zile pe Lacul Titicaca

de Paul Drosu 

      Lacul TITICACA, Peru, circa 4000 de metri altitudine. Peninsula Capachica, unde am petrecut cateva zile printre indienii Aymara. In fotografie este gazda noastra si fetita ei, in fata camerei in care am fost gazduiti. Conditiile lor de viata sunt foarte grele, dar acesti oameni zambesc tot timpul, se bucura din orice, sunt extrem de prietenosi si au un suflet urias... :) De multe ori m-am intrebat daca nu cumva ei se bucura de viata mai mult decat noi, "occidentalii"... Si eu cred ca asa este... :)     

 Lacul TITICACA, PERU, circa 4.000 de metri altitudine – am vorbit putin despre acest lac sfant al populatiilor bastinase, preincase si incase, din partea centrala a Anzilor.

Am avut bucuria ca, timp de cateva zile, sa experimentam viata de zi cu zi a indienilor Aymara, din peninsula Capachica, din nordul acestui lac urias, asa cum ne place noua, departe de aglomeratul Puno, cel mai mare oras din zona. :) Am dormit in foarte modestele lor case, fara incalzire, facand nitel frigul noaptea, cand temperatura scadea sub zero grade, am mancat din mancarea lor, le-am cunoscut obiceiurile si modul isi care isi castiga traiul de zi cu zi, le-am vazut bucuriile si tristetile…si ne-am deschis inimile unii altora… Si am sorbit in fiecare zi frumusetea minunatei, dar si extrem de asprei zone in care s-au nascut si traiesc, avand tot timpul in fundal, sub noi, maretul lac TITCACA. <3 

Iata doua fotografii cu acesti indieni la munca campului, cu aceleasi unelte de dinainte de Imperiul Incas…si cu acelasi pamant pietros si greu, extrem de greu de cultivat. In prima fotografie, conducatorul micii comunitati ne explica ofranda celor 3 frunze de coca adusa zeitei lor supreme – PACHAMAMA (Zeita Pamantului), inainte de a incepe sapatul pamantului. Iar in a doua fotografie se observa focul ritual facut cu aceasta ocazie si, in spate, in dreapta, sub noi, albastrul profund al lacului Titicaca.

Explorand Muntii Apuseni: Manastirea Sf. Ilie de langa Albac

de Cristian Cezar Han

       Se spune despre Muntii Apuseni ca sunt cei mai mici munti din Romania, lucru confirmat in cartile de specialitate, dar si cei mai pitoresti, datorita intinderilor de paduri de conifere sau pesterilor spectaculoase si, bineinteles, datorita claielor de fan.

   Daca ar fi sa fac un calcul, am fost de cel putin 10 ori in Muntii Apuseni si am explorat multe zone, incepand de la Rimetea ( gasiti tot articolul AICI ) pana la Arieseni sau Albac (de multe ori am stat in ultima localitate). Am vazut Cheile Turzii si Pestera Ursilor, insa pe ultimele doua le-am explorat acum 8 ani, respectiv acum 6 ani.

   In schimb, mai recent ne-am deplasat pe Valea Oltului si am hotarat sa mergem la Albac. As avea multe de povestit despre aceasta destinatie: unele lucruri neplacute, altele placute. In acest articol o sa va vorbesc despre un locas de cult aflat chiar la intrarea in Albac.

Dar mai intai sa va ghidez putin:

   Albac este o statiune turistica aflata la 100 km de municipiul Alba Iulia. Pentru a ajunge aici, trebuie sa mergeti pe ruta

Perlele negre de Tahiti

de Paul Drosu

     Perlele negre de Tahiti sunt cele mai minunate si mai scumpe perle din lume si sunt mult mai frumoase si mai "de efect" decat cele albe. Acest colier, spre nefericirea sotioarei mele, nu ne-am permis decat sa il probam  , caci, desi fata de alte coliere sau bijuterii cu perle negre avea un pret moderat, totusi acel pret era, in Euro, format din 5 cifre, ha, ha..!! Cum spuneam, insa, am putut sa il probam, caci in Polinezia Franceza nu este nimeni stresat ca ar putea fi jefuit sau sa fuga clientul cu colierul de perle negre la gat, fara sa il plateasca, ha, ha… In plus, cum ni s-a mai intamplat prin lume, vorba noastra romaneasca, prin cuvintele slave din ea si, in special, cuvantul "DA", le da multora senzatia ca am fi un fel de… rusi…iar vanzatoarea probabil a crezut acelasi lucru, oferindu-ne imediat colierul pentru a-l proba, in speranta ca "RUSII" cei cu bani il vor si cumpara, ha, ha…ha, ha…. 

Perla neagra a devenit un simbol al Polineziei Franceze si este o parte destul de importanta a economiei acestei tari, alaturi de turism. Perlele negre "se cultiva" pe minunatii si lipsitii de orice poluare atoli din arhipelagul Tuamotu, cea mai mare concentratie de atoli de corali din lume. Perlele negre se formeaza in interiorul unei specii de stridii (scoici, sa ii spunem) specifice Polineziei Franceze. Aceste stridii, Pinctada margaritifera, pot atinge 30 de cm si 5 kg, ceea ce inseamna ca

Aventuri din lumea intreaga