Proiect de excursie la Venetia

Venetia- orasul gondolelor

city-break, 4 zile (3 nopti)

Traseu: Ploiesti -Tirgu-Mures – Arad – Nadlac – Szeged- Maribor – Gratz – Venetia – Trieste-Lublijana – Nagykanizsa - Szeged – Arad - Tirgu-Mures

Pretul include:

-Transport cu autocar 3*, scaune rabatabile, aer conditionat, instalatie audio-video

-3 nopti de cazare cu mic dejun continental la Hotel 3*, camere duble si triple in zona Venetia

-insotitor de grup/ghid de turism autorizat

Nu sunt incluse in pret:

-mijloacele de transport in comun,

-biletele de vaporetto,

-intrarile la obiectivele turistice,

-alte cheltuieli personale

Program:

Ziua 1: plecare foarte devreme spre Venetia prin Ungaria -Slovenia-Austria. Pe drum facem o escala de aprox. O ora pentru a vizita

Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza

de Paul Drosu

       Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza.  Putina lume a auzit de aceste insule. Daca credeati ca Tahiti si Bora Bora sunt departe, ei bine, va spun ca exista niste insule si mai indepartate decat ele. :D Este vorba de unul dintre cele 5 arhipelaguri de insule care formeza Polinezia Franceza, arhipelagul Marchizelor. Numele lor provine din…spaniola, dat de catre descoperitorul lor, in cinstea vice-regelui din Peru, care era marchiz. Niste insule atat de indepartate si misterioase, incat si pentru multi tahitieni reprezinta o enigma si putini tahitieni au ajuns acolo. Pentru a ajunge din Tahiti (dus-intors) pe calea aerului in arhipelagul aflat la vreo 1500 de km de Tahiti, trebuie sa scoti din buzunar o suma aproximativ egala cu cea a unui zbor normal, dus-intors cu Qatar intre Bucuresti si…Tokyo!!! Adica o suma binisor mai mare decat ofertele care ar putea aparea pentru Bucuresti <-> Tokyo. Deci este foarte scump avionul. :( Restul de cheltuieli sunt "normale". Marchizienii au propria lor limba si sunt considerati ceva mai…inapoiati de catre tahitieni. Cele vreo 10 insule care compun acest arhipelag sunt foarte tinere "geologic", astfel incat in jurul lor nu s-au format inca recifuri de corali. Insulele sunt extrem de abrupte si stancoase, cu plajele cu nisip negru. Pana la inceputul secolului 20 s-a practicat canibalismul in scop ritual. Marchizienii au fost (si mai sunt inca) cei mai feroci razboinici din Polinezia. De aici au pornit polinezienii care au colonizat Rapa Nui (Insula Pastelui). Tot de aici, s-au raspandit in epoca moderna, in secolele 18 si 19, tatuajele, de catre marinarii care poposeau prin aceste locuri. Din putinii turisti care ajung in Polinezia Franceza, doar vreo 2% (!) ajung si in arhipelagul Marquises! Adica din totalul de vreo 10.000 – 11.000 de turisti pe an, care ajung si in Marchize, doar vreo 2.500 – 3.000 sunt turisti "normali", restul de vreo 7.500 fiind turisti de pe vasele de croaziera. Iar in Marchize poposesc doar vreo 7% dintre vasele de croaziera care vin in Polinezia Franceza. Deci, in Marchize vin doar vreo 2500 – 3000 de turisti pe an (in sensul propriu, care dorm pe insule)… Si de asta, este superb in Marchize… :)
Fotografia am facut-o in nordul insulei Hiva Oa - stanca mica din dreapta se numeste "Tête de Nègre" (Cap de Negru) si chiar pare a fi un cap carliontat de negru care priveste spre dreapta. Iar la stanca mai mare din stanga, i-am dat eu nume: "Cap de Gorila" caci mi se pare ca seamana cu un cap de gorila care priveste tot spre dreapta. 

Capul Bunei Speranțe, Bartolemeo Diaz și Olandezul Zburător

de Cristian Cealera

      Mult timp s-a spus că este cel mai sudic punct terestru al Africii. Nu este așa, pentru că la 150 de kilometri în sud se află Golful Acelor (Cape Agulhas). Capul Bunei Speranțe este însă mult mai cunoscut și este unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Africa de Sud. Locanicii îi spun The Cape și îți vor arăta chiar și locul unde, spun ei, se întâlnesc apele Oceanului Atlantic cu cele ale Oceanului Indian.

A fost descoperit în 1488 de navigatorul Bartolomeo Diaz, care l-a botezat Cabo das Tormentos (Capul Furtunilor). Numele de astăzi, Cabo de Boas Esperanza, i-a fost pus mai târziu de regele Joao al II-lea al 

Afla continuarea aici !

Eterna si fascinanta Romanie!

Nu am sa mai adaug nimic! Pentru simplul motiv ca...nu ar mai fi nimic de adaugat! Gresesc! Filmarile sunt realizate de Laurentiu Balaceanu. Este un lucru care trebuie neaparat adaugat! Incantati-va privirea si auzul! O suta de "frunze" nu fac nici o farama din ceea ce este aici!

Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=BFG92NHVJhA

Riscam sau nu innotand alaturi de rechini si pisici de mare?

de Paul Drosu

        IA ORANA! (cu accent pe ultimul "a", adica "Buna ziua" sau "Salut" in limba tahitiana, in care se folosesc vocalele foarte mult, astfel fiind foarte melodioasa). :) Iata inca unul dintre nenumaratele motive pentru care Polinezia Franceza este "mon amour <3 ": inotul liber si lipsit, teoretic, de pericole, printre fiintele oceanului – in fotografie o stingray (pisica de mare), un rechin pointe-noire si pesti tropicali. Adica, in loc sa le admiri in acvariile uriase, din spatele peretilor de sticla, sa intri in mediul lor, acolo unde aceste fiinte sunt libere, sa le intelegi si sa iti infrangi teama absurda fata de ele, teama indusa de niste filme aiuristice. Si, odata intrat in mediul lor, sa te incarci cu o picatura din forta Oceanului. :)
Cainii, se spune, simt teama oamenilor si asta ii face sa fie mai agresivi. Cred ca si la rechini este la fel. Va spuneam ca sunt doar 3 specii de rechini potential periculoase pentru oameni (nici aceste specii insa 100%). Mai spuneam ca inotul alaturi de rechini (mai putin de cei din cele 3 specii periculoase), ca si alaturi de manta-ray si stingray este, TEORETIC, lipsit de pericole. "Teoretic", pentru ca accidente se pot intampla… asa cum se pot intampla cu orice animal salbatic sau chiar domestic…au fost caini "de casa" sau "de curte" crescuti in familii de oameni, caini care erau blanzi si atasati de stapanii lor, dar care, la un moment-dat, din anumite motive, si-au atacat stapanii. :( Atata timp insa cat iti iei toate masurile REZONABILE de protectie si preventie, aici intrand si cunoasterea comportamentului acelor animale – rechini si stingray, in cazul de fata, probabilitatea de a avea probleme tinde catre zero! Dar niciodata nu va fi CHIAR zero! Dupa cum a dovedit-o si moartea tragica a unuia dintre oamenii pe care eu i-am admirat foarte mult – extraordinarul Steve Irwin, intepat in piept de acul unei pisici-de-mare. :( Iar culmea este ca in lume, statistic, sunt doar cateva cazuri de oameni omorati de pisicile-de-mare… Dar, asta-i viata…si eu am ales ca decat sa stau ferecat in casa sau decat sa admir aceste fiinte din spatele unui perete de sticla, mai bine sa imi asum niste mici riscuri si sa fiu PRINTRE ele si sa ma simt LIBER ca si ele. Iar beneficiile, pentru mine, sunt incomensurabile!