Atmosfera de la Praga, in... prag de Sarbatori

 de Ludmila Ciobanu

Praga are farmecul ei aparte, ne cucerește și ne uimește de fiecare dată, mai ales în perioada Adventului si nimeni nu ne va fura atmosfera de Crăciun, chiar dacă s-au anulat târgurile. Guvernul ceh a aprobat starea de urgență pentru 30 de zile. Ce măsuri se aplică până pe 25 decembrie? Restaurantele, barurile, discotecile se închid la ora 22. Târgurile de Crăciun sunt interzise, ca si consumul de alcool în public, de alimente în centrele comerciale, precum și în așa-numitele food courts si toate evenimentele publice cu mai mult de 100 de persoane. Restricțiile nu mai sperie pe nimeni azi, iar lumea își dorește sărbătoare așa că au luat cu asalt piața Orașului Vechi, s-au pozat împreună cu familiile si prietenii la pomul de Crăciun frumos împodobit, au mâncat un trdelnik și s-au bucurat de atmosfera feerică pe care doar Praga o poate dărui. 

Targul de Craciun de la Cluj-Napoca

 

de Ioan Laslo

Din aceasta seara, clujenii (si nu numai) au intrat in atmosfera Sarbatorilor. Sunt 45 de casute amenajate in piata centrala a orasului, fiecare cu bunatati (ciocolata de casa, vata pe bat,kurtoscalacs, vin fiert, produse traditionale din carne etc) sau ornamente specifice create manual. S-a instalat si roata care permite ( in schimbul a 20 de ron) o privire panoramica de la 24m asupra zonei. Desigur, totul este luminat feeric si intretinut sonor de Radioul Racnetul lui Rudolf, cu piese de Craciun. Nu vor lipsi povestile la gura sobei, spectacolele de teatru de papusi, scrisorile catre Mos si locurile unde se pot face donatii si fapte bune.

Trasee turistice in muntii Romaniei - Varful Grinties (Muntii Bistritei)

de Calin Nicolae Marginean

5. Virful Grinties : 1.754 m

(Muntii Bistritei din Carpatii Orientali)

Se ajunge cu masina in comuna Brosteni si mai exact, in localitatea Holdita. Aici cautati un pod de ciment (UNICUL !). Trecind podul acesta si privind fix inainte si in sus vedeti de la baza podului vf. Grinties pe care trebuie sa ajungeti !

Continuati sa mergeti tot inainte pe un drum forestier cam 75-80 min., drumul facind mici curbe, la dreapta / stinga, insa sa aveti permanent in stinga drumului pe care-l veti urma un piriu. Deci NU deviati nici la dreapta si nici la stinga de acest drum forestier, caci din el, din cind in cind se mai desprind anumite drumuri.

Dupa 75-80 min. lateste brusc pentru circa 50 m, iar dvs. continuati tot inainte si putin dreapta firul drumului, acesta fiind strabatut de mici piriiase. Dupa cca. 300 m de

Mormantul Reginei Maria

de Elena Trifan

O potecă îngustă, spiralată urcă de la Castelul de la Balcic la aleea de deasupra lui şi te conduce la mormântul reginei Maria, foarte modest, construit din piatră, asemenea celui al lui Iisus. Spirala este şi aici simbolul ascensiunii, al legăturii dintre pământ şi cer, al aspiraţiei omului spre desăvârşire. Crucea de la mormânt se află aproape la acelaşi nivel cu minaretul castelului, ca o dovadă a respectului reginei faţă de toate religiile lumii şi, mai ales, faţă de religiile musulmană şi creştină specifice oamenilor locului. La capătul mormântului se află o cruce de piatră românească. Crucea are o simbolistică bogată. Pe ea sunt încrustate înscrisuri în limba slavă bisericească. Pe trunchiul ei şi pe braţele laterale se află câte trei cercuri, simbolul Sfintei Treimi. În fiecare grupare de câte trei cercuri, cel din mijloc este mai mare, reprezentând, probabil,Tatăl. În total sunt nouă cercuri, simbolul comuniunii dintre lumea apelor, pământului şi cerului, al unităţii vieţii materiale cu cea spirituală, al vieţii veşnice, al perfecţiunii, al triumfului dragostei în care credea regina: „Poate că în lumea de azi există mai multă ură decât iubire, dar dragostea este mai puternică, iar dacă nu voi mai trăi să o văd, ea va trebui să învingă”. Să sperăm că regina a găsit iubirea absolută la capătul celor nouă trepte ale cerului.

Deşi era protestantă, regina şi-a pus la cap o cruce românească de piatră ca dovadă a asumării destinului, a slujirii cu credinţă a unui popor în sacralitatea fiinţei sale. Mormântul, fiind situat pe un spaţiu înalt, îi va permite, poate, reginei să privească şi după moarte marea, castelul, să se bucure de armecul grădinii şi să privegheze asupra oamenilor locului.

Dorinţa reginei a fost să ţină legătura cu acest spaţiu mirific şi după moarte şi înainte de a muri a cerut ca inima să îi fie înmormântată la Balcic. Ea a murit la Sinaia la data de 18 iulie 1938 şi ultima dorinţă i-a fost ascultată. Inima ei a fost pusă într-un mic coşciug de aur cu stema României şi depus în Capela„Stella Maris”. Alături de ea a fost aşezată o coroană din lemn de dafin, trimisă din Malta în semn de omagiu faţă de regină. După ce Cadrilaterul a revenit Bulgariei, drumul sinuos al inimii reginei a continuat. A fost luată de aici, depusă într-o peşteră la Bran, un alt loc favorit al reginei, iar acum se află la „Muzeul de Istorie al României”. Pulsul ei este posibil să mai bată încă în mica bisericuţă, în fiecare copac, floare sau cişmea de la castel şi din grădini.

Muzeul ”Nicolae Grigorescu” Câmpina sau spiritualizarea luminii

 de Elena Trifan

Este toamnă, nu prea am ieşit din casă, mi se face din nou dor de oraşul de la poalele Văii Prahovei, mic şi cochet cu iz de munte şi de câmpie totodată, calm şi cu aer curat, renumit pentru cele două muzee: „Nicolae Grigorescu” şi „Iulia Haşdeu.”

Cred că aţi ghicit, este vorba de oraşul Câmpina, situat în apropiere de Paralela 45 şi precedat de localitatea Băneşti unde s-a prăbuşit avionul pionierului aviaţiei universale, Aurel Vlaicu. Toamna îşi arată chipul trist şi umed. O ceaţă lăptoasă uneşte cerul cu pământul. Ceaţa pluteşte în fuioare foarte aproape de noi, încât dacă nu am fi în microbuz, am crede că o putem prinde cu mâna. În oraş fugim de arterele principale pe care circulă maşini, căutăm străzi liniştite pe care să putem admira grădinile şi copacii marcaţi de schimbările atmosferice ale toamnei. Coloritul galben şi ruginiu al toamnei încă se mai păstrează în copaci, grădini şi pe trotuare. Lumina verii luptă să mai triumfe în licărul galben al frunzelor care se lasă cu greu desprinse de pe crengile copacilor sau zac în agonie pe pâmânt.

Ajungem în preajma muzeelor, care exercită asupra noastră o atracţie foarte mare, deşi le mai văzuserăm. Atmosfera sumbră de toamnă ne împiedică să ne ducem la Muzeul „Iulia Haşdeu”, aşa că optăm pentru Casa Memorială „Nicolae Grigorescu”. Admirăm bustul pictorului amplasat în curtea casei, de parcă acum l-am fi văzut pentru prima dată, citim inscripţiile de pe casă, pătrundem în interior pentru a ne bucura din nou de măiestria prezentă în exponatele de aici care de fiecare dată ne dezvăluie aspecte inedite, noi şi noi sensuri şi ne creează alte şi alte impresii. Mai mult ca oricând suntem fascinaţi de lumina pură, blândă, diafană ce iradiază din tablouri, de albul imaculat, fraged şi inocent al unor tablouri precum: „Flori de măr”, „Flori de cireş”, „Ciobăniţă”, „Femeie de la ţară torcând”, „Plopul”, „Care cu boi”, „Ghiocel” etc. Aspecte ale vieţii materiale din zona în care trăia pictorul graţie măiestriei artistului se spiritualizează, par manifestări ale luminii. Deşi este surprins în timpul activităţilor sale zilnice, tradiţionale, omul pare a fi pictat într-un moment de odihnă, de linişte, de echilibru total între el şi natură. Privirea aţintită în zare îl proiectează într-un Univers vast, pe care îl contemplă asemenea unui artist, ci nu asemenea unui ţăran. Animalele sunt blânde, liniştite, încât stăpânul lor nu trebuie să le păzească cu încordare. Vitele din picturile lui Grigorescu de culoare albă sau alb-gălbui, aflate în momente de păscut sau de odihnă par nişte făpturi angelice. Un puternic sentiment al vastităţii spaţiale şi temporale, al curgerii neîncetate a vieţii se degajă din tablouri, de la imaginea fântânii din care apa izvorăşte neîncetat, la boii ce îşi poartă povara pe un drum ce pare fără sfârşit, la fuiorul din care parcă se toarce firul vieţii, la cumpăna şi plopul ce se înalţă spre cer, la albul aproape imaculat al cerului. În centrul tuturor se află El, Omul, cu chipul lui calm, gingaş, luminos, o întrupare a luminii cosmice, a dragostei de viaţă şi de tot ceea ce îl înconjoară, un liant între elementele firii.

Părăsim lumea muzeului, o plimbare de-a lungul lacului prin aerul umed de vaporii acestuia şi de picăturile fine de ceaţă, la lăsarea serii este înviorată de coloritul galben-ruginiu al arbuştilor lăsat încă în viaţă de generozitatea acestei toamne blânde.