Cacao in Ecuador

de Paul Drosu

Cred ca gasesti cu greu pe cineva caruia sa nu ii placa o cana de cacao fierbinte sau o bucatica de ciocolata…dupa preferinte, cu lapte, amara, neagra, cu piper, cu chili etc etc.  Toate acestea nu ar exista fara semintele unui minunat arbore – arborele de cacao. S-a vorbit mult despre cacao, care a avut un rol important si in istoria multor civilizatii din America Centrala si din partea nordica a Americii de Sud.

Prima fotografie reprezinta interiorul unui fruct-pastaie de cacao si modul in care sunt asezate semintele (intre 20 si 60 de seminte), intr-o pulpa alba. Si semintele si pulpa se pot manca si crude, direct din pastaie, cum am facut si noi. Semintele crude au un gust foarte puternic si amar. Semintele se utilizeaza pentru producerea de cacao, iar pulpa alba pentru sucuri, smoothies si in deserturi. Din pulpa fermentata se produce si o bautura alcoolica. Pentru un kilogram de ciocolata trebuie vreo 900-1000 de seminte uscate.

A doua fotografie reprezinta cateva fructe intregi si semintele de cacao puse la uscat.

Fotografiile sunt facute in Ecuador, unde se pare ca a si aparut cultivarea de cacao, caci cercetari arheologice au aratat ca aici era cunoscuta si folosita acum mai bine de 5000 de ani. Ecuadorul, desi pe locul 7 la productia mondiala, are cea mai buna si mai parfumata cacao din lume, asa-numita "fine or flavor cocoa", pentru care este cel mai important producator din lume. Iar din totalul productiei mondiale de cacao, doar 5% reprezinta "fine or flavor cocoa"!!! Cacao "made in Ecuador" este "ravnita" de toti marii ciocolatieri din lume, cat si de producatorii care fac ciocolata in cantitati foarte mici, dar o ciocolata exceptionala si extrem de scumpa. Iar "expertii" in ciocolata spun ca gustul ei este la fel de diferit si de specific zonelor din care provine cacaoa, la fel cum se intampla si cu vinul.

Mica Europa din Bruxelles

de Ioan Laslo
     Cand ajungi la Bruxelles iei legatura cu un oras in care ideea de Europa unita este prezenta in toti porii sai. Mergi desigur sa vizitezi zona parlamentului European, insa este posibil ca intuitia Europei sa fie mult mai prezenta in reusitul parc tematic MiniEuropa. Localizat in zona Heysel, in apropiere de cunoscutul Atomium, parcul contine machete de dimensiuni si o calitate considerabile care reliefeaza locuri celebre din toate statele comunitare. Recunosti repede Turnul Eiffel, Parlamentul englez, Piazza dei Miracoli din Pisa, Grand Place din Bruxelles si multe altele si ai tentatia de a cauta ce au socotit reprezentativ creatorii parcului pentru Romania. Te asteptai probabil sa gasesti Casa Poporului, insa ai o surpriza: e Palatul Mogosoaia! Bunul gust arhitectural a invins megalomania!

    Am ajuns ultima data in parc pe o vreme ploioasa, dar asta nu ne-a facut sa fim mai putin incantati de ceea ce am vazut, mai ales ca am avut sansa unui grup tanar, plin de originalitate si buna dispozitie. Iata si instantaneele:

Mai trebuie adaugat ca programul si pretul biletelor le gasiti pe site-ul oficial al parcului: http://www.minieurope.eu

Bram Stoker, Eleonore si Cesky Krumlov

de Mircea Poeana

    Spritul Printesei Eleonore Elisabeth Amalia Magdalena von Schwarzenberg, nascuta von Lobkowicz, mai bantuie inca prin Cesky Krumlov. Savarsita din viata la 5 mai 1741, strania nobila a fost sursa de inspiratie pentru Bram Stoker, care la 1897 ni-l infatisa pe al sau Dracula. Ba chiar intentia initiala a irlandezului ar fi fost ca vampirul sa fie... o vampira.

    Asa cum ne spune Gottfried August Buerger, in balada sa "Lenore", din 1773, ramasa vaduva, printesa prasea lupi pentru a le bea laptele si era obsedata de bizare potiuni si licori. Oamenii vremii o asociau cu ceea ce ei numeau "magia posthuma", caci multe trupuri au fost gasite decapitate si dezmembrate prin

Amazonia si pestele- diavol

de Paul Drosu

Daca tot am vorbit de pasari preistorice amazoniene, se pare urmase directe ale pterodactililor, endemice acestor locuri fascinante, sa vorbim acum si de pesti preistorici, endemici tot acestor locuri.

Cum ar fi “Black Carachama” (sau pestele-diavol). O specie straveche de “catfish”, care are tot corpul, in afara de cap, acoperit cu o armura solzoasa, asemanatoare crocodililor. Armura il apara (cu succes, se pare, de atata timp) de nenumaratii pradatori din Amazon si afluentii lui. Pestele are multe specii, endemice zonei amazoniene, dar aceasta specie se gaseste, indeosebi, pe aici, prin zona indepartata si izolata a Amazonului superior, de la confluenta fluviilor Maranon si Ucayali. Caci este un peste pe cale de disparitie in alte zone amazoniene, fiind deosebit de sensibil la poluare! In schimb, diverse specii ale acestui peste, numit, generic, si “Acari” in zona braziliana, aduse si lasate libere prin alte zone din lume, in special Mexic si USA, au inceput sa devina o pacoste…

Este si un peste cu un rol important in ecosistemul lui nativ, in descompunerea materiilor organice, preferand apele cu vegetatie si bogate in resturi organice in descompunere. In timpul sezonului “uscat”, poate respira si in afara apei, in timp ce se deplaseaza prin zonele noroioase in cautarea de apa mai adanca.

Este un peste deosebit de hranitor si l-am savurat atat sub forma de supa, celebra “chilcano de carachama” din selva peruana, dar si sub forma coapta pe gratar, invelit in frunze de bijao.

 

PAROLES, PAROLES, PAROLES...

de Paul Drosu

Plaje salbatice, plaje “bio”, plaje “organice”, plaje “extraterestre”… Atat de des se aud astazi asemenea cuvinte! Deosebit de subiective, dupa experienta fiecaruia sau dupa visurile fiecaruia… Pentru unii, astfel de plaje pot insemna locuri unde sa isi savureze cocktailurile fine pe un baldachin luxos sau sa le bubuie in cap boxele cu muzica antrenanta! Pentru putini, asa, mai asociali ca mine, astfel de locuri presupun, in primul rand, sa fie, aproape in totalitate, lipsite de turisti. Dar si ca populatia locala sa fie intr-un numar cat mai mic si sa isi iubeasca si sa isi protejeze aceste plaje salbatice! Si mai inseamna si locuri in care nu sunt cutremure…  Si mai inseamna si locuri in care nimic cu adevarat periculos nu iti ameninta sanatatea si viata! Nici pe uscat, nici in apa si nici in aer! 

Da, ACOLO...

Acolo unde singurele urme de pasi omenesti pe nisipul fin si roz sunt doar ale tale… Acolo unde apa de smarald a lagunelor nu este invadata de alge si meduze… Acolo unde apa lagunelor si oceanului nu e infestata cu e-coli, cu reziduuri petroliere sau mizerie omeneasca… Acolo unde apa lagunelor e limpede ca apa de izvor... Si plina de corali minunati si pesti tropicali nenumarati! Acolo unde plajele sunt fara resorturi, fara "amenajari", fara umbrelute si sezlonguri frumos aliniate si ordonate, fara restaurante, fara snackuri, fara muzica care urla, fara antren, fara miros de gratare, fara automobile parcate pe jumatate in apa marii, fara ATV-uri care fac slalom printre turisti, fara masini, fara nici macar biciclete, fara vanzatori ambulanti (mai ales de bomboane agricole), fara inghesuiala cat mai mare, fara salvamari disperati, fara nici macar, oricat ai cauta, un singur cotor de porumb fiert, sau sambure de piersica, sau mucuri de tigari, sau cioburi, sau turisti cu lanturile de aur la gat cat bratul de groase, fara skijet-uri, "banane" si parasailing-uri... Acolo unde, pentru a-i numara pe turisti, iti sunt suficiente degetele de la maini... Si chiar fara NICI MACAR UN TURIST, in afara de tine! Acolo, unde ajung cei care sunt nitel mai "sariti", asa ca mine  … cei care nu vor ca pe insulele si atolii tropicali de vis sa se calce pe bombeuri cu 'jdemii de alti turisti sau calatori.

Acolo unde, pe mii si mii de km liniari de plaje, nu gasesti decat nuci de cocos aduse de vant si valuri, crengi de palmieri, cocotieri si alti copaci endemici zonei, rupte de vant, miliarde de cochilii ale vietuitoarelor lagunei si oceanului si miliarde de tone de recif fosil de corali…de la bolovani uriasi, dislocati din recif de forta imensa a furtunilor Pacificului cel nesfarsit, pana la cel mai fin nisip de coral, produs de milioane de castraveti de mare (vietuitoare care au disparut aproape complet din alte zone tropical-oceanice, cum ar fi Asia de sud-est sau estul Africii) si de milioane de pesti-mancatori-de-coral… Acolo unde nu gasesti decat pasarile caraitoare ale Pacificului, din cand in cand cate un mistret salbatic, vuietul alizeelor racoritoare, urletul Pacificului care se sparge fara oprire de marginea protectoare exterioara a atolului si mirosul inconfundabil al lagunelor salbatice din mijlocul Pacificului. Acolo unde linistea omeneasca este TOTALA...asa cum nu ai mai auzit-o niciodata prin zonele tropicale ale planetei! Si, de aceea, acolo unde majoritatea oamenilor ar muri de...plictiseala... 

Acolo, pe atolii "mei"  din mijlocul celui mai mare "SANCTUAR AL RECHINILOR" de pe planeta, pe atolii Polineziei Franceze! Atoli de corali incredibil de puri si de frumosi, unii declarati "Rezervatii ale Biosferei UNESCO"! Bijuterii foarte rare si bine ascunse in mijlocul imensitatii de apa numita Pacific…