Ohrid, orașul cu 365 de biserici

de Marius Pop

    Chiar nu e o gluma. Ohrid, supranumit “Ierusalimul Estului” avea 365 de biserici, cate una pentru fiecare zi a saptamanii. Desigur, biserici erau considerate si micile capele in care nu se oficiaza vreo slujba dar in care exista un altar si loc de rugaciune. In zilele noastre numarul lor a scazut dar locuitorii sunt mandrii sa spuna ca au ramas tot atatea. Ohrid, oras antic, mentionat pentru prima data in documente grecesti in anul 353, situat pe malul vechiului lac (unii spun ca are peste trei milioane de ani) cu acelasi nume, este al saptelea ca marime in Macedonia si este unul dintre cele 28 de locuri care sunt parte a UNESCO World Heritage atat ca si site cultural cat si natural.

       Aflat sub diferite stapaniri, orasul avea la jumatatea secolului XVII doar 142 de case crestine dar in scurt timp lucururile s-au schimbat. Ohridul a devenit un important punct comercial dar si un important punct de trecere al unei rute comerciale si, desi ramas sub dominatie Otomana pana in 1912, populatia musulmana a scazut dramatic pana la mai putin de 40%.  Azi populatia macedoneana reprezinta peste 80% majoritatea absoluta fiind ortodoxa. Pentru acestia si nu numai Ohrid este centrul spiritual al tarii si locul care ii face sa se

Afla mai multe dand un click aici !

JAMAICA – splendoare in iarba si dincolo de ea – Pe urmele lui Bob Marley

de Ovi Madsen

        Nu va mai pocaiti! Iisus nu va veni a doua oara! A venit deja… Il gasiti in Jamaica! E deghizat in fiecare sunet, vers, vibratie si respiratie a lui Bob Marley! E o stare de spirit. E o stare de gratie.

         Una dintre destinaţiile favorite la nivel global pentru petrecerea „săptămânii(lor) de miere”, Jamaica nu trebuie însă confundată cu vreo escapadă extravagantă gen Bora-Bora! Dacă eviţi perioada de high-season (mijlocul lui decembrie – mijlocul lui aprilie), poţi să te bucuri de un sejur de vis la 1400 de dolari de persoană care cuprinde atât biletul de avion pe ruta Frankfurt sau Amsterdam – Montego Bay, cât şi cazarea all-inclusive la un hotel de 5 stele de talia lui Gran Bahia, momentan cel mai mare din Ochos Rios! În plus, dai din buzunar doar pentru ruta Bucureşti – Frankfurt / Amsterdam în funcţie de linia aeriană aleasă! Şi, fireşte, pentru călătoriile pe care vrei să le întreprinzi la diferite puncte de atracţie must-see din insulă, precum Nine Miles, locul de naştere al lui Bob Marley şi Negril, staţiunea cu cel mai frumos apus de soare din Jamaica şi nu numai!

       Si ca sa faca apoplexie si combustie sfintii Macarie, Nectarie si Habotnicie, o sa-mi ilustrez metafora iconoclasta. Da, Bob Marley este pentru jamaicani si pentru toata suflarea rastafariana din Africa pana in America un Hristos modern, asa cum Gandhi este pentru aproape un miliard si jumatate de hindusi de pretutindeni. Sau cum este Che Guevara pentru milioane de cubanezi, venezueleni si de tineri precum si de adulti cu sufletul tanar, liber, frumos si indraznet care cred intr-o lume mai buna dincolo de clisee si ipocrizia lui „political correctness”, fie si atunci cand isi traiesc boemia in locuri profane precum Vama Veche, asa cum inca mai era ea acum vreo

Citeste mai multe dand un click aici!

Templul Dacic al Ursitelor - Sinca Veche (Judetul Brasov)

de Butterfly

         In stravechea tara a Fagarasului, la cativa kilometri de Persani, intre orasele Brasov si Fagaras, se afla satul Sinca Veche. Un sat aparent nebagat in seama, situat intr-o zona pitoreasca de munte, strajuit de pasuni verzi pline de turme. Din strada principala care trece prin sat apare un indicator spre MANASTIREA RUPESTRA, iar daca ai ajuns la el nu mai ai mult pana ajungi la locul magic in care te voi purta azi. Exista si o parcare plina de cersetori dar, daca ii ignori, te vor lasa in pace si nu vor patrunde in asezamantul protejat cu o portita din 

Afla mai multe aici !

Legenda Mânăstirii Cocoș

de Cristian Cealera

În urmă cu aproape două veacuri, în anul 1833, trei călugări pe nume Visarion, Gherontie şi Isaia se întorceau de la Muntele Athos, prin Dobrogea noastră, cu gândul de a trece de aici, peste Dunăre, în Țara Românească. Au ajuns în nordul provinciei şi într-o seară de vară târzie au poposit în apropierea Niculiţelului. S-au hotărât să rămână peste noapte, la deal, la stâna unor ciobani, la marginea unui codru frumos şi întunecat. Văzuseră multe cei trei în lungile lor preumblări dar frumuseţea acestui loc le tăiase răsuflarea. Mâncară caş dulce şi băură câte o stacană de vin negru, dat de gazda lor apoi se culcară chiar lângă foc, în aer liber, de acolo unde puteau vedea aştrii nopţii ce împodobiseră bolta dealului.

Dimineaţă, toţi trei se treziră dintr-odată, ca la un semn, smulşi din mrejele somnului de sunete ciudate. Când se dezmeticiră înţeleseră pe dată că din codrii apropiaţi se aude cântecul cocoşilor sălbatici, ce dădeau semnul trezirii la viaţă a naturii. Cocoşii aceia de mesteacăn, sumedenie li se părură celor trei monahi. Dintre ei, lui Visarion, cel din Făgăraş, cel mai umblat şi mai învăţat i se păru chiar că pe lângă cântecul cocoşului, din codru mai răzbate parcă un suntet, mult mai familiar lor decât cântul vieţuitoarelor. Acest al doilea sunet, unul sacadat, îi părea Făgărăşanului ca fiind cel al unei toace de mânăstire.

Când se trezi din vraja cântecelor, călugărul merse la ciobanul ce îi găzduise şi îl întrebă ce aşezare monastirească şi neştiută de ei se află în apropiere. Omul îi spuse că aşa ceva nu există şi că cel mai apropiat lăcaş al lui Dumnezeu este tocmai în sat, la Niculiţel. Dar… ciobanul le spuse o legendă a locului, că pe vremea sultanului Mehmed IV Vânătorul (1648-1687) , aici pe Deal fusese un schit de călugări. Nişte tâlhari fără credinţă veniră însă într-un an şi îi omorâră pe pustnici, dând şi foc micii bisericuţe pe care ei o întemeiaseră. Nu mai rămăsese nimic de pe urma acelor eremiţi dar uneori noaptea, toaca nevăzută a schitului ars prindea viaţă şi începea să bată din nou.

Auzind această poveste, Visarion înţelese că e un semn de la Dumnezeu. Se sfătui cu semenii săi şi se hotărâră să nu mai meargă în Țara Românească, ci să rămână aici pe Deal şi să îi facă Casă de Rugăciuni Domnului Dumnezeu. În zilele următoare, cumpărară pământul de la o localnică apoi merseră la oraş şi luară voie de la Împărăţia Turcului să ridice o biserică. Mânăstirii îi puseră numele Cocoş, după cel al cocoşului de mesteacăn ce hălăduia prin hăţişurile codrului. Un cocoş de mesteacăn cocoţat pe o creangă de stejar fu apoi desenat pe un vas de argint ce a fost pus cu mare preţuire în altar. Aşa a început povestea Mânăstirii Cocoş…

Astăzi, în codru nu mai există niciun cocoş de mesteacăn, au dispărut cu toţii pe începutul secolului trecut. Mânăstirea a rezistat veacurilor şi este astăzi mai mândră decât niciodată…