Se afișează postările cu eticheta legenda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta legenda. Afișați toate postările

duminică, 29 octombrie 2023

Cascada Karpuzkaldiran – legenda si frumusete naturala

 

de Livia Manzatu

Daca intr-un material anterior povesteam despre experienta la inaltime traita intr-un balon cu aer cald in
Cappadocia, astazi va voi dezvalui o alta frumusete naturala descoperita de aceasta data in Antalya, mai
precis in statiunea Lara, considerata perla Mediteranei. Aici, in parcul central al statiunii, imaginea spectaculoasa a unei cascade a carei apa se revarsa direct in Mediterana a ramas intiparita in minte. De la ghidul local am aflat povestea acestei cascade, numita Karpuzkaldiran. Tradus din limba turca, numele dat de localnici inseamna “cascada pepenilor verzi smulsi”. Legenda spune ca odinioara localnicii plantau pepeni de-a lungul raului Duden. In timpul inundatiilor, suvoaiele de apa maturau plantatiile si torentii se revarsau in mare laolalta cu culturile. Astazi, cascada ofera privitorului doar o imagine spectaculoasa a revarsarii in mare de la o inaltime de 42 de metri, ceea ce o face unica in lume. La intalnirea apelor se formeaza un curcubeu.

luni, 14 februarie 2022

Piatra din Venetia care aduce noroc indragostitilor

de Ioan Laslo
Povestile Venetiei sunt nenumarate. Am ales azi una despre indragostiti, profitand de ziua pe care o sarbatorim. Este vorba de piatra care ofera noroc acestora, garantand fericirea in dragoste celor care o ating in perioada urmatorului an.
O gasim in apropierea  Basilicii San Giovanni din Bragora, in  Castello, Sottoportego dei Preti, si a fost pusa acolo dupa ce a fost gasita in Casa de Aur a Pescarului. Legenda spune ca pescarul a auzit strigate de ajutor intr-un moment in care isi recupera plasele de pescuit. Ele veneau de la sirena  Melusina, iar cei doi s-au casatorit si au avut trei copii. Sirena a fost insa lovita de un blestem, fiind transformata in sarpe, iar pescarul, gasind-o in casa a omorat instictiv sarpele pentru a-si salva copiii. Din acel moment insa, in resedinta lor mereu curata s-a instalat mizeria, iar pescarul a inteles ca o omorase pe Melusina.
Frumoasa sirena s-a intors insa din abis, chiar si dupa moarte pentru a-si ajuta familia.


sâmbătă, 6 noiembrie 2021

Trepte de lumină în Banat - Legenda Cascadei Bigăr


de Elena Trifan

De la Anina ne-am îndreptat spre o adevărată minune a naturii, cascada Bigăr, situată între localităţile Anina şi Bozovici, pe Cheile Minişului, în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, chiar în locul pe unde trece Paralela 45, într-un spaţiu unde realitatea se împleteşte cu legenda. De-a lungul drumului, am fost încântaţi de măreţia peisajului alcătuit din stânci golaşe sau acoperite cu arbori ruginiu-roşcaţi, la poalele cărora curge limpede şi susurând râul Miniş.

Cascada nu impresionează prin înălţime, ci prin forma ei inedită, de ciupercă, formată pe un con de tuf calcaros, acoperit cu muşchi, ce pare suspendat deasupra râului. Apa îşi are izvorul la aproximativ 200 de metri mai sus, în Munţii Aninei, se revarsă peste conul de tuf asemenea voalului unei mirese şi se desface în fire argintii care se preling cu foşnet cadenţat în apa râului, creând un spectacol acvatic impresionant prin coloristica unică şi aproape ireală. Ceea ce la exterior pare a fi o fecioară despletită, fiind privită mai profund pare a fi o fiinţă miraculoasă, ce şi-a trimis la suprafaţă doar partea fluidă, ascunzându-şi esenţa în hrubele pământului unde îi cheamă parcă pe cei dornici să o cunoască.

Deşi a fost relativ târziu introdusă în circuitul turistic, şi-a dobândit repede notorietatea atât la nivel naţional, cât şi internaţional, fiind plasată de publicaţia „The World Geography” pe locul 1 în topul celor 8 cascade unice în lume.

În concepţia localnicilor ineditul ei nu poate fi explicat decât pe cale legendară, astfel toţi cei interesaţi pot citi pe un panou publicitar povestea naşterii cascadei din iubire, interdicţie şi suferinţă: „Demult, trăia pe meleagurile mirifice ale Văii Almăjului o familie de ţărani gospodari a căror singură amărăciune era lipsa unui urmaş, care să le ducă numele mai departe. Într-o noapte, femeii i se arătă în vis o vrăjitoare care îi spuse că doar dacă va bea apă de la izvorul de sub stâncă, va naşte o fată căreia nu îi va fi îngăduit niciodată să se îndrăgostească, dacă va dori să trăiască. Femeia merse la izvor şi bău apă, iar nu după multă vreme, născu o fetiţă. Copila fermeca cu privirile orice fiinţă omenească ce stătea în preajma-i, iar mai târziu deveni o fecioară râvnită de toţi flăcăii ţinutului, însă inima îi tânjea după un singur flăcău, după Bigăr. Simţind primejdia morţii, tatăl fetei o închise în grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigătele de disperare ale fecioarei fură auzite de vrăjitoarea care îi şopti: «Singurul lucru pe care pot să îl fac pentru tine este să îţi transform părul într-o cascadă pe care vor aluneca lacrimile tale. Vuietul cascadei îl va aduce pe cel pe care îl iubeşti aproape de tine, dar nu veţi putea niciodată trăi în această lume. El va trebui să moară încet în lacrimile tale şi tu vei muri odată cu el.» Toate se petrecură întocmai cum sortise vrăjitoarea, iar cascada rămase mărturie iubirii care-a învins limitele fiinţei umane, dar şi a faptului că dragostea înseamnă fericire şi sacrificiu deopotrivă.”

Am urcat pe o potecă acoperită de pietre colţuroase până la grota Bigăr, am privit chipul cu o culoare greu de definit al apei, un amestec de verde-gri-albastru cu străluciri metalice, fie de la mineralele din compoziţia ei, fie de la pietrele pe care le răzbate, am inspirat aerul cu adieri reci de toamnă. O atmosferă de prospeţime şi vitalitate ne-a ameţit întreaga fiinţă.

 A trebuit însă să ne luăm rămas-bun de la renumita cascadă, deoarece un alt obiectiv turistic cărăşean era dornic să îşi arate unicitatea şi anume Complexul Mulinologic de la Rudăria, cel mai mare parc mulinologic din România şi din Europa de Sud-Est.

vineri, 25 decembrie 2020

Brasovul are cel mai frumos brad de Craciun din tara!


    de Maricela Stupar

    Brașovul este un oraș de poveste aflat în inima țării. Dar el se află și în inima noastră, a tuturor celor care il cunoaștem, a celor care locuim în el, a celor care îl vizitează și care întotdeauna se întorc îndrăgostiți de aerul pe care îl respiră aici, de natura verde pe care o vede la tot pasul, de arhitectura medievală, de oamenii buni și primitori.

    Iar pentru orașul să devină splendid, pentru ca Sărbătoarea Crăciunului să fie desăvârșită și pentru ca povestea să continue, pentru ca Brașovul să fie întradevăr de poveste, în Piața Sfatului se înalță falnic cel mai frumos brad din țară. 

    Semețul brad din Brașov din acest an are impresionanta înălțime 24 metri și o vârstă de 70 de ani. Nu este cel mai înalt brad pe care l-am avut în Brașov, dar este frumos, este plin de conuri și este împodobit cu zeci de mii de beculețe și ormanente luminoase. Cu toții ne bucurăm și suntem încântați de prezența bradului în oraș, atât noi, cei mari, cât mai ales cei mici, copii. Vă așteptăm să admirați orașul sclipitor, luminat cu sute de mii de beculețe, cu superbul brad și chiar și cu Târgul de Crăciun, pentru că da, vom avea la

sâmbătă, 13 octombrie 2018

Boto - delfinul roz de Amazon

de Paul Drosu

Rio AMAZONAS – Delfinul roz de Amazon sau "BOTO", o specie din ce in ce mai amenintata, care face parte din alta "Familie" decat delfinii oceanici. 💗 Prin oceanele si marile planetei se pot intalni destul de des mamifere acvatice (chiar imi spunea un prieten care a fost in weekend la Vadu, ca a vazut delfini ), insa, unele mamifere acvatice sunt vazute mult mai rar de cei ce calatoresc prin lume, in primul rand pentru ca sunt rare si au areale restranse in care traiesc si in al doilea rand pentru ca in acele areale se ajunge greu si sunt binisor mai primejdioase pentru sanatatea sau viata calatorului decat alte zone ale lumii. Asa cum este si minunatul fluviu Amazon, cel mai maret fluviu al planetei.   

Delfinul roz de Amazon poate fi intalnit si pe fluviile Madeira (cel mai mare afluent al Amazonului) si Orinoco. Au adaptari speciale pentru viata in Amazon, cum ar fi aceea ca vertebrele cervicale nu sunt sudate, astfel putand sa isi miste capul pana la 180*, lucru folositor cand se hranesc in apa mica sau pe suprafete inundate. Se spune ca se pot transforma in barbati cand vad fete singure de-a lungul tarmului Amazonului, pe care le seduc si cu care procreaza. Exista si o frumoasa legenda despre dragostea dintre o tanara si frumoasa fata, Rosita, si un superb baiat, care era de fapt un delfin roz ce se transformase in barbat pentru a o seduce.

luni, 10 octombrie 2016

Legenda Mânăstirii Cocoș

de Cristian Cealera
În urmă cu aproape două veacuri, în anul 1833, trei călugări pe nume Visarion, Gherontie şi Isaia se întorceau de la Muntele Athos, prin Dobrogea noastră, cu gândul de a trece de aici, peste Dunăre, în Țara Românească. Au ajuns în nordul provinciei şi într-o seară de vară târzie au poposit în apropierea Niculiţelului. S-au hotărât să rămână peste noapte, la deal, la stâna unor ciobani, la marginea unui codru frumos şi întunecat. Văzuseră multe cei trei în lungile lor preumblări dar frumuseţea acestui loc le tăiase răsuflarea. Mâncară caş dulce şi băură câte o stacană de vin negru, dat de gazda lor apoi se culcară chiar lângă foc, în aer liber, de acolo unde puteau vedea aştrii nopţii ce împodobiseră bolta dealului.
Dimineaţă, toţi trei se treziră dintr-odată, ca la un semn, smulşi din mrejele somnului de sunete ciudate. Când se dezmeticiră înţeleseră pe dată că din codrii apropiaţi se aude cântecul cocoşilor sălbatici, ce dădeau semnul trezirii la viaţă a naturii. Cocoşii aceia de mesteacăn, sumedenie li se părură celor trei monahi. Dintre ei, lui Visarion, cel din Făgăraş, cel mai umblat şi mai învăţat i se păru chiar că pe lângă cântecul cocoşului, din codru mai răzbate parcă un suntet, mult mai familiar lor decât cântul vieţuitoarelor. Acest al doilea sunet, unul sacadat, îi părea Făgărăşanului ca fiind cel al unei toace de mânăstire.
Când se trezi din vraja cântecelor, călugărul merse la ciobanul ce îi găzduise şi îl întrebă ce aşezare monastirească şi neştiută de ei se află în apropiere. Omul îi spuse că aşa ceva nu există şi că cel mai apropiat lăcaş al lui Dumnezeu este tocmai în sat, la Niculiţel. Dar… ciobanul le spuse o legendă a locului, că pe vremea sultanului Mehmed IV Vânătorul (1648-1687) , aici pe Deal fusese un schit de călugări. Nişte tâlhari fără credinţă veniră însă într-un an şi îi omorâră pe pustnici, dând şi foc micii bisericuţe pe care ei o întemeiaseră. Nu mai rămăsese nimic de pe urma acelor eremiţi dar uneori noaptea, toaca nevăzută a schitului ars prindea viaţă şi începea să bată din nou.
Auzind această poveste, Visarion înţelese că e un semn de la Dumnezeu. Se sfătui cu semenii săi şi se hotărâră să nu mai meargă în Țara Românească, ci să rămână aici pe Deal şi să îi facă Casă de Rugăciuni Domnului Dumnezeu. În zilele următoare, cumpărară pământul de la o localnică apoi merseră la oraş şi luară voie de la Împărăţia Turcului să ridice o biserică. Mânăstirii îi puseră numele Cocoş, după cel al cocoşului de mesteacăn ce hălăduia prin hăţişurile codrului. Un cocoş de mesteacăn cocoţat pe o creangă de stejar fu apoi desenat pe un vas de argint ce a fost pus cu mare preţuire în altar. Aşa a început povestea Mânăstirii Cocoş…
Astăzi, în codru nu mai există niciun cocoş de mesteacăn, au dispărut cu toţii pe începutul secolului trecut. Mânăstirea a rezistat veacurilor şi este astăzi mai mândră decât niciodată…