joi, 20 aprilie 2017

CASTELUL UGRON, ZAU DE CÂMPIE

 de Silviu Pop-Radu
     István Ugron a fost unul dintre cei mai însemnaţi colecţionari din Transilvania epocii respective, având o colecţie impresionantă din piese achiziţionate în timpul misiunilor sale diplomatice şi a excursiilor sale în străinătate. El a adunat mai ales operele unor pictori contemporani polonezi, sârbi şi orientali, dar şi preţioase obiecte de artă şi covoare orientale (persane, din Anatolia, chineze). Aceste opere, împreună cu colecţia de arme şi mobilierul au fost risipite după naţionalizare. Parcul din jurul

vineri, 14 aprilie 2017

Casa Parlante - viata burgheziei corfiote in secolul al XIX-lea

de Ioan Laslo
       Oriunde te intorci prin vechiul Corfu Town ai parte de istorie si viata vie. Zona geme de actiune, dar are si un parfum de epoca. Iar pe elegantele kantounia (strazile pietonale venetiene) ai mereu parte de surprize placute. Nu mica mi-a fost mirarea cand am fost intampinat de o doamna in costum de epoca si invitat sa vizitez Casa Parlante. Am avut placerea unui tur privat, iar o domnisoara plina de zambete mi-a dezvaluit viata burgheziei corfiote din secolul al XIX-lea. Am fost purtat prin diverse camere in care personajele sugerau perfect vremurile de altadata si invitat sa fotografiez, sa pun intrebari, sa prind idei. Totul a fost incantator! Am luat contact cu viata reala a unor vremuri acum apuse, decorurile, mobilierul, dar si personajele in miscare purtandu-ma in timp. Casa Parlante este una dintre ideile câștigătoare ale Premiului Antreprenorial Grec 2013, numit "Living History Corfu".

Clipa unui peştişor

de Rose Marie
Ieşisem târziu, după amiază, pe Glory Beach, gândind să prind ultimile raze de soare pentru puţină plajă şi, fireşte, pentru a mă scălda în apele calde ale Laut Cina Selentan, cum îi spun malaiezienii, ceea ce pentru orice orang putih înseamnă Marea Chinei de Sud. Glory Beach care, fie vorba între noi, numai glorioasă nu este, se află la mică distanţă de  Port Dickson (asta, pentru a vă face o idee, cam pe ce meleaguri s-a derulat povestea pe care am sa v-o spun).
Umblând agale de-a lungul malului, privirile mi s-au oprit deodată asupra unei încleştări teribile, a cărei unică miză era prelungirea sau curmarea existenţei. Să nu vă închipuiţi că am asistat la vreo bătălie între doi monştri, nici la un desant al vreunor trupe pe teritoriul inamic. Câtuşi de puţin. Cele două vietăţi erau cât se poate de mărunte
Afla mai multe pe  http://rosestravel.blogratuit.ro/Rose-s-b1/Clipa-unui-pestisor-b1-p29.htm

miercuri, 12 aprilie 2017

Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza

de Paul Drosu
       Arhipelagul MARQUISES, Polinezia Franceza.  Putina lume a auzit de aceste insule. Daca credeati ca Tahiti si Bora Bora sunt departe, ei bine, va spun ca exista niste insule si mai indepartate decat ele. :D Este vorba de unul dintre cele 5 arhipelaguri de insule care formeza Polinezia Franceza, arhipelagul Marchizelor. Numele lor provine din…spaniola, dat de catre descoperitorul lor, in cinstea vice-regelui din Peru, care era marchiz. Niste insule atat de indepartate si misterioase, incat si pentru multi tahitieni reprezinta o enigma si putini tahitieni au ajuns acolo. Pentru a ajunge din Tahiti (dus-intors) pe calea aerului in arhipelagul aflat la vreo 1500 de km de Tahiti, trebuie sa scoti din buzunar o suma aproximativ egala cu cea a unui zbor normal, dus-intors cu Qatar intre Bucuresti si…Tokyo!!! Adica o suma binisor mai mare decat ofertele care ar putea aparea pentru Bucuresti <-> Tokyo. Deci este foarte scump avionul. :( Restul de cheltuieli sunt "normale". Marchizienii au propria lor limba si sunt considerati ceva mai…inapoiati de catre tahitieni. Cele vreo 10 insule care compun acest arhipelag sunt foarte tinere "geologic", astfel incat in jurul lor nu s-au format inca recifuri de corali. Insulele sunt extrem de abrupte si stancoase, cu plajele cu nisip negru. Pana la inceputul secolului 20 s-a practicat canibalismul in scop ritual. Marchizienii au fost (si mai sunt inca) cei mai feroci razboinici din Polinezia. De aici au pornit polinezienii care au colonizat Rapa Nui (Insula Pastelui). Tot de aici, s-au raspandit in epoca moderna, in secolele 18 si 19, tatuajele, de catre marinarii care poposeau prin aceste locuri. Din putinii turisti care ajung in Polinezia Franceza, doar vreo 2% (!) ajung si in arhipelagul Marquises! Adica din totalul de vreo 10.000 – 11.000 de turisti pe an, care ajung si in Marchize, doar vreo 2.500 – 3.000 sunt turisti "normali", restul de vreo 7.500 fiind turisti de pe vasele de croaziera. Iar in Marchize poposesc doar vreo 7% dintre vasele de croaziera care vin in Polinezia Franceza. Deci, in Marchize vin doar vreo 2500 – 3000 de turisti pe an (in sensul propriu, care dorm pe insule)… Si de asta, este superb in Marchize… :)
Fotografia am facut-o in nordul insulei Hiva Oa - stanca mica din dreapta se numeste "Tête de Nègre" (Cap de Negru) si chiar pare a fi un cap carliontat de negru care priveste spre dreapta. Iar la stanca mai mare din stanga, i-am dat eu nume: "Cap de Gorila" caci mi se pare ca seamana cu un cap de gorila care priveste tot spre dreapta. 

marți, 11 aprilie 2017

Viata subacvatica pe ritm de "Yellow submarine"

de Ioan Laslo
 Portul Alipa din statiunea Paleokastrita, Insula Corfu, este el insusi o atractie turistica. Vizitatorii pot participa insa la o experienta unica : plimbarea cu "Yellow submarine". Nu avem de a face cu un submersibil, denumirea vasului venind de la celebra piesa a trupei Beatles. Intr-o prima faza 49 de persoane pot vedea din larg spectaculoasele stanci ale zonei, Corabia pietrificata a lui Ulise, Manastirea Panagia Theotokos, "Maimuta", Pestera "Sf. Nicolae",cea mai frumoasa plaja din statiune, Bella Vista sau Angeloskastro. Insa partea interesanta este cand capitanul ne invita sa coboram in zona inferioara pentru a admira viata submarina. Mii si mii de pesti, arici de mare, caluti de mare ( daca avem noroc) si alte lucruri ramase din vremuri de demult in adancuri creaza un sentiment deosebit. Este viata subacvatica in adevaratul sens al cuvantului. Si nu merita ratata!