San Sebastian de pe Monte Iqueldo

 

de Ioan Laslo

Primul lucru pe care il fac atunci cand ajung la San Sebastian (Donostia, cum ii spun bascii) este sa urc pe Monte Iqueldo pentru cea mai frumoasa panorama asupra orasului. Si atunci cand sunt cu turistii nu o fac pe poteca, ci cu ajutorul celui mai vechi funicular din nordul Spaniei (si unul dintre primele din Peninsula Iberica). Urcusul insusi este o adevarata placere. 

Golful La Concha (Scoica) aflat inimediata apropiere este locaul care a facut celebra aceasta statiune, care devine ultraaglomerata in timpul sezonului estival. Forma sa da de fapt si forma orasului, asezat intre culmile stancoase. Vorbim despre capitala provinciei Guizpucoa (parte a Tarii Bascilor spaniola), peste 60 de kmp, locuiti de peste 185 000 de locuitori. Un oras cu o istorie fantastica, cu urcusuri si coborasuri, din al carui centru vechi a mai ramas putin deoarece a trecut printr-un incendiu devastator. Reconstruit insa, este astazi o adevarata perla la Atlantic si o destinatie de neratat.  Dar nu mi-am propus astazi sa intru amanuntit in ceea ce insemna orasul San Sebastian (desi aveti cateva amanunte in filmarea de mai jos), ci doar sa va ofer panorama sa splendida. Sus, pe Monte Iqueldo s-a construit si un parc de distractii, iar in week-end mai ales familii cu copii urca pentru a petrece timp de calitate. Fie ca ii urca pe cei mici in barcute, fac o vizita in Turnul Groazei, sau achizitioneaza diversele tentatii dulci... satisfactia este garantata. Asa cum v-am obisnuit, va ofer si doua filmari facute live din acea locatie, insotite de comentariu improvizat pe moment, dar care sper sa va fie de folos. 

Va astept in excursia Tara Bascilor si nordul Spaniei , care contine un optional spre San Sebastian! 

Canada și tiparele Europei Occidentale adaptate spațiilor largi

de Ciprian Napradean

Am ajuns în Canada având în minte câteva preconcepții: amerindienii rămași fara bizoni si pământ (dupa afacerile cu fețele palide), o SUA mai prietenoasă si cu volan pe stânga, monster truck- uri ce consuma o cisternă până le scoti din parcare, un cuibușor liniștit al loialiștilor coroanei britanice, Marile Lacuri, o Franță (in special Quebec-ul) și o Mare Britanie (in special restul) care încearcă o căsnicie de ochii lumii, steagul curcubeu la concurenta cu frunza de arțar si, dacă nu-mi scotocesc mai tare mintea, cam atât. A urmat o săptămână în care am parcurs aproape 3000 de km, mare parte din ei pe drumuri naționale, si ne-am dat seama ca nu am văzut nici măcar degetul mic de la piciorul Canadei. Nici nu cred ca voi mai fi suficient de curios încât sa revin. Asta pentru simplul motiv că Pământul e prea mare pentru a-l îmbrățișa de două ori cu o singură viață. Motive ca voi sa ajungeți în Canada sunt destule: regăsiți aici tiparele civilizația Europei Occidentale adaptată spațiilor largi, un cosmopolitism extraordinar (ce determina o mare efervescență culturală), oameni toleranți și binevoitori trăind in armonie cu mediu înconjurător, frumuseți naturale și o infrastructură rutiera care să le facă accesibile. Pentru ca sunt un gurmand, în dreptul mâncării pun un mare minus. Micul dejun englezesc îl consider o batjocură de bună dimineața. Apoi burgeri, pizza și sandwich-uri pana la noapte bună. Și problema aceasta are însă o rezolvare rezonabilă (restaurante italiene, chinezești,  turcești, etc). Noi am mâncat excelent la unul arab.

Toronto - un oraș cosmopolit

de Ciprian Napradean 

Dacă un extraterestru ar ateriza pe planeta noastră si ar avea de ales un singur oraș pentru a-l vizita, cu siguranță ar alege Toronto. Asta pentru simplul motiv ca este orașul cel mai cosmopolit de pe Pământ, prin urmare aici ne-ar putea observa pe toți. Toate națiile, religiile și tipologiile umane se întâlnesc aici și conviețuiesc excelent (cel puțin aparent). Aseară s-au bucurat cu toți de Halloween întrecându-se in a lua moartea la mișto. Dacă în acest acvariu mic reușesc să conviețuiască toate speciile de pești,  nu e ciudat că nu o pot face în ocean și se războiesc in permanență? Secretul este însă toleranța. De când am ajuns în Toronto am rămas uimit de multitudinea de stegulețe curcubeu (inclusiv pe o biserică). Asta înseamnă insa acceptarea celuilalt, a credințelor si valorilor lui. La Muzeul de Științe din Toronto am atins o piatră veche de 4 miliarde de ani ce conține primele urme de viață bacteriană. Acele ființe mici au pornit o poveste ce se scrie încă și ea va continua mult după ce noi vom fi apus ca specie. Lipsa de toleranța și gena noastră egoista poate grăbi acel moment. Imi vine in minte o replică din "Pescărușul", a lui Anton Cehov, care intr-o scena suprarealistă de după sfârșitul lumii spunea ceva de genul: "Cât ești de frumoasa Lună și nu mai e nimeni să-ți admire frumusețea".

 

Comillas - un punct de pornire perfect pentru a explora Tara Bascilor si nordul Spaniei

 

de Ioan Laslo

Mi-am facut un obicei din a promova o destinatie foarte putin cunoscuta in Romania, dar care constituie cea mai frumoasa parte a Spaniei. Este vorba de Tara Bascilor si nordul Spaniei. Pe acest site gasiti materiale numeroase despre Bilbao - modernul si reprezentativul oras al Byscaiei, San Sebastian - cea mai cunoscuta statiune de pe Costa Vasca, Oviedo - locul unde cultura este coborata in strada, Covadonga - destinatie operata in exclusivitate pentru turistii nostri de Christian Tour, Altamira - Capela Sixtina a Paleoliticului etc., etc... Toate va stau la dispozitie si aici, dand pur si simplu un click pe numele lor! Dar am omis pana acum sa va destainui locul special care este casa noastra pentru 7 nopti in aceasta excursie. Micuta si cocheta statiune Comillas, asezata pe Coasta Atlanticului (sau a Marii Cantabrice, cum mai e cunoscuta aceasta parte a lui) este ea insasi o destinatie de vis. 

Localnicii spun ca localitatea s-a format in jurul casei lui Lopez y Lopez (denumita Palatul Sobrellano si vizitabila azi!), un marchiz extrem de controversat, dar foarte iubit aici (nu intamplator i s-a dedicat o statuie in punctul de belvedere cel mai spectaculos al locului, de unde parca isi priveste creatia!). Multe dintre cladirile reprezentative din statiune (marea majoritate ridicate intr-un stil inconfundabil, specific acestei zone) i se datoreaza. Lor i s-au adaugat altele, asezate intr-un cadru natural care fac din Comillas o tentatie pentru cei care vin, fie pe mare cu micutele ambarcatiuni turistice care acosteaza in port, fie cu masina (localitatea este la doar 10 km de Autovia Cantabrica). Viziteaza neaparat Il Capricho - casa de vacanta proiectata de Antonio Gaudi, o adevarata capodopera arhitecturala aflata in afara Cataloniei, mananca la excelentele restaurante de aici (cel mai vechi poarta numele de Las Filipinas, deoarece era deservit de filipinezii adusi de marchiz odinioara), fac o baie de soare pe excelenta plaja amenajata inca de la mijlocul secolului al XIX-lea si, mai ales, se bucura de liniste si contactul cu niste localnici extraordinari (putin peste 2000 de suflete, majoritatea lucratori in - ati ghicit - turism!). Sunt 4 ani de cand am placerea de fi ghid de destinatie pe acest program si consider Comillas a doua mea casa. Asa ca ma simt obligat sa va ofer si alte amanunte in materialele viitoare! Si credeti-ma, va voi surprinde pentru ca am cu ce! Acum va ofer  un live facut intr-un punct din care se poate vedea micul port si zona plajei. Va puteti inscrie in aceasta excursie dand un click pe Tara Bascilor si nordul Spaniei ! Pe curand!

Palatul Culturii din Tirgu-Mures

Orice calator ajunge in centrul orasului Tirgu-Mures remarca repede doua cladiri: Palatul Culturii si Prefectura. Ambele sunt construite in stilul "secession transilvanean", fiind proiectate de doi arhitecti budapestani la inceputul secolului XX. Acoperisul de majolica, balcoanele frumos ornamentate,mozaicul si basoreliefurile din piatra si bronz atrag privirea pe exterior. Dar adevarata placere apare in momentul in care pasesti in interior: de la holul de la intrare si pana la ultimul etaj, totul este o incantare pentru privire si auz!

Holul, lung de 45 de metri si decorat cu opt fresce pe teme mitologice, un basorelief cu scena incoronarii lui Franz Iosif si alte opt nuduri feminine, are la capete doua oglinzi venetiene. De aici putem intra in Sala Mare de concerte, sau putem urca pe treptele laterale spre alte locuri pline de incantare. De cele mai multe ori, holul gazduieste diverse expozitii. Ultima data cand am ajuns acolo, de exemplu, Muzeul Judetean de Istorie expunea modul in care arhitectura evreiasca isi face simtita prezenta in Tirgu-Mures (o atentie marita era desigur acordata sinagogii din oras), dar si in intreaga Europa. 

Sala Mare are o acustica splendida si gazduieste concertele Filarmonicii, dar si alte numeroase productii artistice de marca. Poate gazdui 600 de spectatori si dispune de