Celebritatile si pasiunea lor pentru Polinezia Franceza

de Paul Drosu

        Voi detalia un pic mai mult pasiunea mea pentru Polinezia Franceza, pasiune care, poate unora dintre d-stra, li se pare un pic bizara… ca si, poate, afirmatia mea ca nu exista vreun teritoriu de pe aceasta Planeta mai minunat decat Polinezia Franceza… <3 In acelasi timp, probabil ati remarcat ca eu nu ma prea joc cu cuvintele si afirmatiile… Pe de alta parte, si cei care sunt, poate, mirati si neincrezatori privind pasiunea mea si cuvintele mele despre Polinezia Franceza, au, intr-un fel, dreptate…caci cine sunt eu, sa fiu crezut una-doua… :) Atunci, sa nu mai vorbim de mine ci sa va dau doar cateva nume…nume celebre de oameni de arta, de exploratori, de navigatori, de cantareti… oameni care s-au plimbat si au cunoscut toata Planeta…inainte de a se decide sa se stabileasca in cel mai minunat teritoriu al ei – Polinezia Franceza – si de a-si sfarsi zilele aici. Cateva nume deci: Paul Gauguin – celebrul pictor care ne-a lasat atatea imagini cu frumusetea si senzualitatea tahitiencelor, pictor care a murit in asprul, salbaticul si indepartatul (da, poate fi ceva si mai indepartat decat Tahiti!) arhipelag al Marchizelor; Jacques Brel – celebrul cantaret belgian al anilor '70, mort in Franta si ingropat, la dorinta sa expresa, tot in arhipelagul Marchizelor – un SFANT pentru marchizieni, pe care i-a

ajutat, in cei cativa ani in care a trait alaturi de ei, pana la moartea sa, din toate puterile sale si complet dezinteresat; Thor Heyerdahl – celebrul explorator al anilor '40-'50, capitanul expeditiei Kon-Tiki, care a strabatut distanta dintre Peru si Polinezia pe o pluta de lemn de balsa, explorator stabilit tot in arhipelagul Marchizelor; Bernard Moitessier – celebru navigator solitar circumterestru fara escala (!), primul care a reusit acest lucru, in anii '60 si care, castigator detasat, cand mai avea doar putin si revenea in Europa si castiga acea cursa nebuna si celebra, a renuntat brusc la tot si s-a intors inapoi, in Tahiti, de care se indragostise nebuneste…el, un navigator care strabatuse toate marile si oceanele lumii…si care in Tahiti, de fapt pe un atol de corali din arhipelagul Tuamotu, pe care am fost si eu, s-a casatorit cu…o romanca :O, cu care a avut si un fiu; Alain Gerbault, alt navigator celebru al anilor '30-'40, Marlon Brando – celebrul actor american, care si-a cumparat si o insula langa Tahiti – Tetiaroa, care poate fi vizitata; dupa moarte sa, actorul a fost incinerat, iar cenusa a fost imprastiata deasupra Tahiti-ului; Paul-Emile Victor – celebru explorator polar francez, care a murit in…Bora Bora; Joe Dassin – minunatul cantaret americano-francez al anilor '70, mort de un atac de cord pe o terasa din portul din Papeete, Tahiti si care, in ciuda ultimei sale dorinte, nu a fost ingropat in Tahiti, ci in America; baietii de pe corabia Bounty, care au schimbat, un pic, istoria omenirii, cu furtul semintelor "arborelui de paine" si cu revolta lor, fermecati de frumusetea tahitiencelor…

         Acesta este locul de veci al pictorului Paul Gauguin, alaturi de cel al cantaretului Jacques Brel, sub parfumul etern al arborilor frangipani si tiare, cu vedere asupra nemarginirii Pacificului, din insulita Hiva Oa, din arhipelagul Marchizelor din Polinezia Franceza… un loc atat de indepartat, incat in acest arhipelag al Polineziei Franceze, format din vreo 15 insulite, nu vin, intr-un an, decat vreo 10.000 de turisti, dintre care 75% ajung cu vasele de croaziera…deci pe insule sunt gazduiti, efectiv, doar vreo 2500 de turisti pe an, marea majoritate francezi!!! Adica, doar vreo 1-2% din numarul total de turisti care ajung in toata Polinezia Franceza, numar de vreo 170.000 de turisti pe an. Si ca sa va dati seama cat de mic este, totusi, si acest numar total de turisti care ajung in Polinezia Franceza, va spun ca in Polinezia Franceza vin intr-un INTREG an de zile tot atatia turisti cati vin in Hawaii doar in 1-2 saptamani!!! Insa, (invers) proportional, la fel de mare este si prezervarea mediului in Polinezia Franceza fata de Hawaii! 

Foarte putini romani au ajuns sa fie gazduiti in insulitele din acest arhipelag, CHIAR de la capatul lumii…si eu ma mandresc ca sunt unul dintre ei!