Deși ne aflăm tot într-un palat regal denumirea locului derivă din frumusețea grădinilor adiacente – termanul arab ,,Jannat al-Arif” se referea la cea mai frumoasă dintre grădini ( a artiștilor / gnosticilor).
Protectorul artelor frumoase – Ismail I de Granada, din dinastia Nasrid, realizează lângă marele palat-fortăreață o zonă de relaxare, unde califii vor urma să-și dezmierde consoartele, multe la număr.
Perioadele călduroase obligau arhitecții medievali să gândească spații largi și aerisite, indiferent de zona creațiilor – apare astfel oaza de liniște de pe colina Cerro del Sol.
După ce traversăm marea alee de piatră ce duce spre podul de peste râul aproape secat accesăm un palat cochet, cu multe spații interioare vivace. Sus, după multe trepte din piatră, ne scăldam privirea spre cartierele megieșe, casele albe ale Albacin-ului făcând senzație olfactivă, ca dealtfel și zona marelui zid de piatră ce stă aici pavăză de secole bune.
E Terasa Șanțului de Irigare, de sub coloanele căreia ni se perindă modelele islamice ale cerurilor paradisiace. Coridorul mărginit de coloane și bolți e o veritabilă zonă de belvedere.
În spate e Patio de la Acequia, care ne ajută cu imaginea de ansamblu asupra grădinilor Generalife. Bazinul de piatră împodebit cu florile primăverii andaluze e strabatut de arteziene multe, dar calme. Tufele de mirt se combină cu portocali sau chiparoși, iar trandafirii proaspăt tăiați te invită practic la o revenire în sezonul estival, pentru o imagine completă.
Deși curtea regală a suferit transformări succesive, în special în zona băilor tradiționale, monumentalul sistem de aducțiune și dispersie se păstrează original, dovadă a înaltei tehnologii a vremurilor apuse.
Cea mai frumoasă imagine e însă în Curtea Chiparosului Sultanei, loc de legendă dramatică – aleasa lui Boabdil făcea aici ochi dulci unui frumos cavaler, din nobila casă a familiei Abancerais. Îmbrățișările suave au dus nu la o legătură vie, căci răzbunarea sultanului fu peste măsură de crudă – sub cuțitele încovoiate ale gărzilor vor fi tăiate capetele întregului trib din care făcea parte voinicul, drept exemplu pentru cei care vor mai încerca doar să gândească adulterul.
Patio del Cipres de la Sultana păstrează vechea fântână de piatră, iar bazinele au parcă oglindite în apa curată lacrimile sultanei căreaia i se frânseseră visurile unei iubiri secrete.
Tot din înalt se văd și resturile Palatelor Dar al-Arusa și Alixares, ce se aflau pe malurile opuse –unul spre râul Darro și celălat spre Genil.
Elementul omniprezent - apa proaspătă de munte, captată din muntele vecin și transportată prin tubulatură de teracotă, ce se subțiază la scurgeri pentru a asigura presiuni suficiente nivelelor artezienelor. Nu doar o vezi ci o și auzi și simți la atingere – o scară de apă (cu balustrade amenajate astfel încât să devină două izvoare gemene) sau fântâni care se ating gingaș în jocuri de apă asemenea unor bolți răcoroase.
Plantele decorative sunt alese astfel încât să incadreze impecabil peisajul , stricat oarecum de ceva corpuri apărute ulterior. Gardul viu, care formează adevărate labirinturi, este întrteținut și acum, ca și atunci, impecabil.
În preajma micilor iazuri nu sunt doar grădini decorative, parfumul florilor ne mângîia nările la orice adiere – ci multe sole cu legume specifice zonei, ce susțineau în trecut nevoile bucătăriilor regale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu