Targul de Craciun de la Bratislava

 

de Ioan Laslo

Targul de Craciun de la Bratislava a fost anul acesta surpriza placuta a excursiei pe care am facut-o prin Europa cu scopul de a vedea acest gen de manifestari. Atmosfera excelenta din Piata Mare a Orasului Vechi, excelentul gust al medovinei (o bautura facuta din miere si extrem de populara in Slovacia si Cehia), ciganska (un fel de hamburger local), loksa (o clatita pe baza de catofi umpluta cuficat de pui), mirosul de scortisoara prezent la tot pasul, cadrul exceptional oferit de cladirile unui oras vechi frumos intretinut si renovat, dar mai ales buna dispozitie si modul in care te primesc localnicii, toate contribuie la ceea ce eu numesc o adevarata reusita. Lipseste kitsch-ul, atat de des intalnit prin alte parti, copiatul obsesiv, jucariile chinezesti, aerul de fals. Este o sarbatoare a originalitatii si bunului gust! Desigur, locul cel mai vizitat este in zona centrului Orasului Vechi, insa exista zone amenajate si in alte locuri. Va invit deci, pana pe 22 decembrie, sa vedeti un targ de craciun autentic! Mai puteti vizita Castelul de pe malul Dunarii, splendida Catedrala Sf.Martin (locul incoronarii regilor maghiari pana la 1830!), sau, de ce nu?, puteti sa va invitati jumatatea la celebrul restaurant aflat deasupra podului peste Dunare.

“Eu sunt Čumil, cea mai fotografiată statuie din Bratislava”

de Livia Manzatu

Dacă nu mă cunoști, eu sunt statuia de la intersecția străzilor Laurinská și Panská, nu departe de centrul vechi al orașului Bratislava. Lumea mă știe și sub numele de “om la muncă”.

Cerându-i-se să sculpteze o statuie care să mai estompeze din aspectul comunist al zonei, Viktor Hulik, “tatăl” meu, a considerat că cel mai potrivit ar fi să mă întruchipeze în bronz, nici mai mult nici mai puțin decât într-un muncitor de la canalizare. Nici nu bănuiam că peste ani voi deveni atât de faimos și fotografiat de toată lumea care mă vede!  

La 26 iunie 1997 am apărut în fața lumii. Fiind amplasat la o intersecție și stând cu capul afară din canal (deh, la muncă își mai ia omul și pauză), am avut parte de multe peripeții din partea trecătorilor care se împiedicau literalmente de mine sau din partea șoferilor neatenți…de câteva ori mi-am pierdut capul, dar nu după domnișoare frumoase – așa cum unii au

Bratislava - un oras al tihnei!

 de Ioan Laslo
Am ajuns de multe ori la Bratislava, insa mereu in drum spre Praga, astfel ca, de fiecare data m-am limitat la a vizita zona castelului si contra- cronometru, la o fuga spre orasul de jos. Cand am avut ocazia insa sa poposesc pentru mai multe zile in capitala Slovaciei, mi-am dat seama cat de mult am pierdut anterior. Pentru ca orasul are o tihna a lui, pe care nu o poti percepe in fuga. Daca ai timp, orasul- vechi te vrajeste: te simti luat de mana si dus inapoi in timp. Nu am sa insist pe evenimentul care mi-a prilejuit cele cateva zile la Bratislava, ci am sa insist pe relaxarea traita in acele zile. 

          Orice plimbare in orasul vechi incepe la

  

Poarta Sfantului Mihail (Michalska brana), singura care de altfel rezista inca din

Esztergom si mareata sa catedrala

de Ioan Laslo
     As vrea sa pot spune ca am ajuns la Esztergom deoarece era o mare tentatie, dar asta ar insemna sa mint. Ironic este faptul ca am ajuns sa vad mareata catedrala, sediul istoricei arhiepiscopii maghiare, dintr-o intamplare. Mergeam cu doi buni prieteni spre Bratislava si, urmarind obsesiv gps-ul, am luat-o pe un alt drum. Cum eram in "excursie de placere", am decis impreuna ca "tot raul este spre bine" si vom avea ocazia sa vedem ceva nou. Si, credeti-ma, nu am regretat nicio clipa! Pentru ca oraselul cu aproape 30.000 de locuitori este foarte aranjat, curat si tentant, iar mareata catedrala catolica de aici merira a fi vizitata. 

La fata locului (nu culelesesem informatii anterior, deoarece nu era in planul de traseu!), aveam sa aflu ca primul lacas de cult de aici a fost construit inca din vremea lui

Salzburg Marathon si ludusenii mei...

         Nagy Sandor  a fost singurul roman care a participat la proba de maraton de la Salzburg din acest an, iar printre cei patru romani semimaratonisti s-a numarat si Ioan Damian, ambii luduseni de ai mei, de care sunt foarte mandru. Trebuie mentionat ca au luat startul in probele Salzburg Marathon peste 7000 de alergatori. Performanta ludusenilor este una notabila, tinand faptul ca Nagy Sandor este la primul maraton oficial, el fugind pana acum doar probe de semimaraton in tara, dar si in strainatate (Budapesta si Bratislava). Ioan Damian si-a propus si el ca anul urmator sa revina la proba de maraton, probabil la cel de la Dusseldorf.
       In alta ordine de idei, trebuie apreciata organizarea remarcabila a austriecilor, dar si traseul extrem de bine ales, acesta acoperind atat centrul vechi al orasului lui Mozart, cat si zonele limitrofe, unde beneficiaza de superba panorama a Alpilor. Sportivii luduseni au apreciat acest lucru, subliniind ca este mult mai motivant sa alergi intr-o astfel de locatie.