“Eu sunt Čumil, cea mai fotografiată statuie din Bratislava”

de Livia Manzatu

Dacă nu mă cunoști, eu sunt statuia de la intersecția străzilor Laurinská și Panská, nu departe de centrul vechi al orașului Bratislava. Lumea mă știe și sub numele de “om la muncă”.

Cerându-i-se să sculpteze o statuie care să mai estompeze din aspectul comunist al zonei, Viktor Hulik, “tatăl” meu, a considerat că cel mai potrivit ar fi să mă întruchipeze în bronz, nici mai mult nici mai puțin decât într-un muncitor de la canalizare. Nici nu bănuiam că peste ani voi deveni atât de faimos și fotografiat de toată lumea care mă vede!  

La 26 iunie 1997 am apărut în fața lumii. Fiind amplasat la o intersecție și stând cu capul afară din canal (deh, la muncă își mai ia omul și pauză), am avut parte de multe peripeții din partea trecătorilor care se împiedicau literalmente de mine sau din partea șoferilor neatenți…de câteva ori mi-am pierdut capul, dar nu după domnișoare frumoase – așa cum unii au

Bratislava - un oras al tihnei!

 de Ioan Laslo
Am ajuns de multe ori la Bratislava, insa mereu in drum spre Praga, astfel ca, de fiecare data m-am limitat la a vizita zona castelului si contra- cronometru, la o fuga spre orasul de jos. Cand am avut ocazia insa sa poposesc pentru mai multe zile in capitala Slovaciei, mi-am dat seama cat de mult am pierdut anterior. Pentru ca orasul are o tihna a lui, pe care nu o poti percepe in fuga. Daca ai timp, orasul- vechi te vrajeste: te simti luat de mana si dus inapoi in timp. Nu am sa insist pe evenimentul care mi-a prilejuit cele cateva zile la Bratislava, ci am sa insist pe relaxarea traita in acele zile. 

          Orice plimbare in orasul vechi incepe la

  

Poarta Sfantului Mihail (Michalska brana), singura care de altfel rezista inca din

Esztergom si mareata sa catedrala

de Ioan Laslo
     As vrea sa pot spune ca am ajuns la Esztergom deoarece era o mare tentatie, dar asta ar insemna sa mint. Ironic este faptul ca am ajuns sa vad mareata catedrala, sediul istoricei arhiepiscopii maghiare, dintr-o intamplare. Mergeam cu doi buni prieteni spre Bratislava si, urmarind obsesiv gps-ul, am luat-o pe un alt drum. Cum eram in "excursie de placere", am decis impreuna ca "tot raul este spre bine" si vom avea ocazia sa vedem ceva nou. Si, credeti-ma, nu am regretat nicio clipa! Pentru ca oraselul cu aproape 30.000 de locuitori este foarte aranjat, curat si tentant, iar mareata catedrala catolica de aici merira a fi vizitata. 

La fata locului (nu culelesesem informatii anterior, deoarece nu era in planul de traseu!), aveam sa aflu ca primul lacas de cult de aici a fost construit inca din vremea lui

Muzeul Orașului Regal Bardejov, Slovacia

 

 

de Marian Lisu

Muzeul de azi e o istorie vie a evoluției unui oraș din centrul Bătrânului Continent, de după 1200, când regele Bela al IV-lea stabilea limitele teritoriale ale burgului, până spre 1900, căci încă de atunci funcționează aici muzeul în această formă.

De ce e important – deține documente originale ale regilor sau împăraților (maghiari, poloni, de neam germanic), ce au emis acte administrative legate de istoria locului: Carol Robert, Ludwig I, Casimir (cel Mare), Sigismund (de Luxemburg), Vladislav I ori Ferdinand I.

Având statut special – oraș regal liber, a evoluat constant, nu doar prin mințile luminate ce i-au condus destinul, ci prin creația minților pricepuților meșteșugari, prin diferitele bresle: unii au făcut tipăritură (printre primele tipografii), alții au făcut arme cum nu se