Seria marilor muzee europene: Lady Lever Sunlight Village

    de Marian Lisu

     Sunlight Village, zona Port Sunlight, Merseyside – Anglia.

    Până la discuția despre superbele colecții de artă din somptuasa clădire în stil Beau-Art, cu reminiscențe ale victorianismului târziu, pomenim despre o poveste de dragoste de dincolo de neființă. Căci ctitorul pornește proiectul în memoria doamnei sale, Lady Lever – cum se denumește muzeul, în fapt Elizabeth Ellen Hulme, cea care l-a însoțit pe culmile succesului și bogăției fără de seamăn.

    Cine e Lord Lever, devenit viconte de Leverhulme? Ei bine – e primul fondator al unei multinaționale (Unilever, ale cărei produse le folosim zilnic sub diferite denumiri) cel care a dus industria săpunului din Antichitate direct în epoca modernă, căci a trecut de la combinația pe bază de seu la cea pe bază de ulei de palmier.

Pasiunea pentru artă crescuse constant, cum pofta sporește mâncând, de la ceva pictură de socol XVIII – XIX, până la vase din Grecia veche, statui romane (zei și împărați, deopotrivă), la

The Merseyside Maritime Museum din Liverpool

 de Marian Lisu

The Merseyside Maritime Museum in Liverpool, with the International Slavery Museums

Secolele trecute marcau ridicarea unor noi imperii, unele cu stăpâniri ,,peste mări”. Dar ce motivase ascensiunea rapidă și cum se putea sătura gurile avide ale cârmuitorilor și camarilei?!?!

Evident că nu munca asiduă - ci comerțul cu scalvi, căci Africa Neagră (zona costieră din partea centrală sau de Vest) fiind furnizorul ideal. Deși motivat ca fenomen economic, având ca temei nevoia acută de forță de muncă ieftină și vastă, proprietarii plantațiilor (de bumbac, de cafea, de trestie, de cacao) ofereau bunurile obținute cu preț de nimic, cum erau dealtfel evaluate și viețile sclavilor.

Procedeul era oarecum necunoscut populației de rând, căci locuitorii din zona Merseyside vedeau că pleacă corăbiile cu arme și se întorceau cu bumbac, ori alte mărfuri de