de Ioan Laslo
In 1893 cand a fost ridicat peste Nervion dupa planurile lui Alberto de Palacio (elev a celebrului Gustave Eiffel), Puente Biscaya a fost primul pod din lume care putea transporta masini si pietoni. Ideea a fost apoi preluata si au aparut poduri pe acelasi principiu in toate colturile lumii. Localnicii din oraselele Las Arenas si Portugalete (suburbii ale orasului Bilbao) il numesc gondola zburatoare. Schela se afla la inaltime (permitand astfel trecerea navelor prin estuarul Nervionului), iar platforma sa este fixata cu cabluri de otel rasucite la un troliu orizontal. Pentru finalul secolului al XIX-lea era o realizare inginereasca revolutionara. Stâlpii sunt doi turnuri metalice duble înălțime de 61 m, trase de cabluri metalice, ale căror capete sunt atașate la o distanță de 110 m de blocuri masive de beton. Între turnuri, situate pe diferite maluri, există cabluri întinse, formând o parabolă, pe care atârna centrală a podului, lungă de peste 160 m, atârnă la o înălțime de 45 m. Edificiul este inclus in Patrimoniul UNESCO.
Turistii au ocazia sa faca o traversare dus-intors, dar rolul podului este foarte practic pentru localnici si azi, acestia evitand un ocol de cativa kilometri cu ajutorul sau. Filmarea de mai jos surprinde o astfel de traversare intr-o zi cu vant puternic (acest lucru afecteaza sunetul, lucru pentru care imi cer scuze anticipat).
