de Maricela Stupar
Cetatea face parte din viața mea, din copilărie și până în prezent. Încă din acele vremuri urcam cu mare bucurie, aproape în fiecare zi, după orele de școală, pe dealul Straja (Dealul Cetăţii). Urcam în primul rând să văd orașul de la înălțime (uneori chiar împotriva dorinței părinților mei buni care nu m-au certat niciodată) și apoi să fiu aproape de Cetatea Brașovului care pentru mine și pentru toți copii era locul învăluit în mister și în care, așa cum vorbeam noi copii între noi, în timpul nopților se întâmplau lucruri stranii, războinicii vremurilor trecute se luptau în cetate și se auzeau zgomote până jos, în oraș ... acum zâmbesc când îmi aduc aminte... Mergeam la cetate apoi împreună cu cei doi copii ai mei care alergau fericiți în parcul din jurul cetății, iar în prezent merg la
