Cetatea Brasovului - o frumusete lasata in paragina!

de Maricela Stupar

Cetatea face parte din viața mea, din copilărie și până în prezent. Încă din acele vremuri urcam cu mare bucurie, aproape în fiecare zi, după orele de școală, pe dealul Straja (Dealul Cetăţii). Urcam în primul rând să văd orașul de la înălțime (uneori chiar împotriva dorinței părinților mei buni care nu m-au certat niciodată) și apoi să fiu aproape de Cetatea Brașovului care pentru mine și pentru toți copii era locul învăluit în mister și în care, așa cum vorbeam noi copii între noi, în timpul nopților se întâmplau lucruri stranii, războinicii vremurilor trecute se luptau în cetate și se auzeau zgomote până jos, în oraș ... acum zâmbesc când îmi aduc aminte... Mergeam la cetate apoi împreună cu cei doi copii ai mei care alergau fericiți în parcul din jurul cetății, iar în prezent merg la

cetate cu plăcere, dar și cu o mică nostalgie. 

Este un deal pe care se urca lejer pe alei line, pitruite, printro pădure frumoasă, nu foarte deasă, din dreptul parcului central, apoi de pe strada Eminescu. Nu se urcă greu, ci foarte lejer pe acele alei care nu sunt abrupte, comparând drumul pe care urcam pe Tâmpa.   Din centrul vechi al Brașovului vedem cetatea privindu-ne de pe deal, iar seara o vedem luminată, ca un străjer oricând fiind gata să ne apere.    

Povestea Cetății este complicată și în mare parte tristă. Înainte de anul 1500, pe dealul Straja, a existat un turn de veghe din piatră.  Acestui turn de apărare zidit din piatră, în anul 1524 i s-a atașat un bastion de lemn cu patru turnuri.  În anul 1529, în timpul asedierii orașului de către Petru Rareş, acesta dă ordin de distrugere a întregii construcții, însă mare parte din cetate rămâne în picioare. În timpul războiului dintre Ferdinand I și Janos I pentru tronul Ungariei, Ferdinand ordona refacerea cetății și extinderea fortificatiei. Astfel, cetatea primește în plus, încă trei turnuri de artilerie mici cu guri de tragere. În anul 1625 Cetatuia Brasovului este reconstruită  de catre autoritățile principatului Transilvaniei, este refăcut turnul din piatră brută, acesta delimitând o curte interioară înconjurată de mai multe încăperi pe două niveluri. Turnul este format din trei etaje cu guri de păcura la etajul superior cu ajutorul căruia se asigura apărarea Brașovului și are grosimea zidului de 210 cm. Tot in acest an, va fi săpat în interiorul curții cetății, o fântână adâncă de 81 metri existentă și în prezent (în acest puț turiștii aruncau monede pentru ca în viitor să aibă noroc la bani). Astfel construită, cetatea are forma de patrulater neregulat, cu bastioane italienesti cu turnuri de apărare, intrarea în cetate fiind asigurată de un pod mobil. Are o suprafaţă de aproximativ 150 x 170 de metri. În curtea cetății se află mai multe clădiri servind habsburgilor drept cazărmi. Pe peretele sudic al cetății se vede și astăzi o inscriptie cu stema orasului datând din anul 1630.

În timpul atacurilor habsburgilor Cetatea a slujit drept adapost pentru brasovenii nevoiti sa fuga din calea lor are au asuprit Brașovul o perioadă îndelungată. In anul 1773, imparatul habsburg Iosif al II-lea, ordonă refacerea cetatii în forma pe care a avut-o și așa cum o vedem astăzi. 

De-a lungul timpului, Cetatea Brașovului  și-a schimbat de multe ori destinația, aici se adăposteau femeile și copii orașului în timpul asediului tătarilor, a functionat o perioada ca si inchisoare pentru prizonierii turci, în sec. al XVII-lea, Cetățuia Brașovului a slujit drept depozit și mai apoi cazarmă a plăieșilor. De aceea, într-o vreme, dealul s-a numit Dealul Plăieșilor. În continuare Cetatea a funcționat ca spital în timpul epidemiei de ciumă, iar  între anii 1954-1975 aici au funcționat Arhivele Statului.  Din anul 1981, după o amplă restaurare, Cetatea Brașovului a devenit un complex turistic cu specific medieval, foarte apreciat de turiști și de localnici, în care exista un restaurant, o cofetărie, iar în curtea cetății se desfășurau concerte, spectacole de operă și de teatru. 

Astăzi, edificiul se poate vizita doar în exterior, deoarece este închis. Este lăsat în degradare, pentru acesta ducându-se crâncene procese de mai mult de 5 ani între proprietarul actual şi de Municipiul Braşov care solicită instanţei să dispună trecerea monumentului direct în proprietatea Braşovului, nu a statului român. Îmi doresc și sper ca în curând să ne bucurăm de această bijuterie medievală a Brașovului