Pearl Harbour si localnicii din Polinezia Franceza

de Paul Drosu

    Astazi se comemoreaza 75 de ani de la atacul de la Pearl Harbor...:( , punctul de cotitura al celui de al 2-lea razboi mondial. Urmarile acestui razboi se vad in multe insule din Pacific (mai ales partea de vest a Pacificului). Dar urme se vad chiar si la mare departare de teatrele de razboi...cum ar fi acest tun urias, de 180 mm, din BORA BORA, unul din cele cateva instalate de americani pentru protectia acestei insule...dar din fericire (atat pentru locuitori, cat si pentru mediu) niciodata utilizat. :) Desi in Bora Bora nu s-au dat lupte, totusi aceasta insula a fost o baza extrem de importanta pentru americani, gazduind mii de soldati, crucisatoare, distrugatoare si aprovizionand, in total, aproape 200 de nave.Se poate constata insa teama atroce a americanilor (a lumii libere, in general) daca s-au gandit sa fortifice si insule aflate la mii de km de campurile de lupta din vestul Pacificului... Si un lucru "amuzant" este ca pe atolii indepartati din arhipelagul Tuamotu (apartinand tot Polineziei Franceze), la doar cateva sute de km mai spre est de Bora Bora, au fost locuitori care au aflat de-abia in 1945, dupa sfarsitul razboiului, ca tocmai a fost un razboi mondial! 

Pieţe de Crăciun – Frankfurt

de Dorina Danila

      Una dintre cele mai vechi şi mai populare pieţe de Crăciun este cea din Frankfurt. Este vizitată anual de peste 3 milioane de cumpărători. Începuturile ei ne duc mult înapoi în timp, în anul 1393. La vremea respectivă, Christkindchensmarktets era doar o sursă de unde localnicii își procurau cele necesare pentru iarnă de la comercianții care, obligatoriu erau concetățeni de-ai lor, conform unei reguli respectate cu strictețe.Piața nu era atât de mare, de colorată sau de … amuzantă ca acum. Nu exista nici simbolul principal al oricărei pieţe de Crăciun, bradul. El a apărut abia la începutul secolului al XIX-lea, când Weihnachtsmarkt semăna deja cu ceea ce este astăzi. Înalt de peste 30 de metri şi frumos decorat cu luminiţe, panglici şi clopoţei bradul este și astăzi atracţia principală a târgului.După ce ai vizitat cele 200 de căsuţe şi ai bifat cam tot ceea ce era pe lista lui Moş Crăciun, poţi asculta colinde, concerte de fanfară sau, pur şi simplu, clopotele bisericii Sf. Nicolae, aflată în apropiere. Sigur că o

Citeste mai multe aici !

Petra – orașul pierdut și regăsit

de Alina Coman

      În fiecare an îmi vine de cel puţin două ori, cu o regularitate constantă, un dor imens de ducă. Poate fi oriunde, oricând, oricum şi cu oricine. Din motive raţionale şi financiare nu pot da frâu liber acestor porniri, aşa că, de ceva vreme, o parte din vacanţă e alocată familiei, iar o parte dorului meu nebun de a călători. Încerc să beneficiez de diferite facilităţi, particip la schimburi de tineri, mă implic în diferite proiecte, astfel încât nevoile mele personale să nu dezechilibreze major bugetul familiei.

         Un astfel de prilej mi-a fost oferit de asociaţia în care sunt voluntar de vreo 14 ani. E vorba de un youth exchange la care au participat 25 de tineri din Letonia, Italia, România, Iordania şi Egipt. Proiectul a fost implementat în Iordania şi a avut o temă atractivă: Şomajul în rândul tinerilor şi cetăţenia activă. Reacţiile celor dragi în momentul în care le-am comunicat intenţia mea de a pleca în Regatul Haşemit al Iordaniei au fost diferite: mami era disperată că merg între terorişti, soţul meu mă încuraja spunând că e o ţară sigură care merită văzută, tati a încercat să-mi cumpere renunţarea cu o sumă care ne-ar fi fost aproape suficientă pentru un sejur pe litoralul românesc, cei doi copii ai mei vroiau să-mi intre în bagaje. Încăpăţânată din fire, în 4 august eram deja într-o maşină care ne ducea spre Budapesta. Costul biletului de avion era mai redus pe această rută: Budapesta, escală Istanbul, Amman. Trebuie să mărturisesc că m-am silit să dorm cât mai mult din drum după ce mi-am văzut moartea de vreo două ori la manevrele şoferului nostru grăbit. Sărmana de mine, nici nu bănuiam că 

Citeste urmarea aici !

Mauritius - lux sau low cost?

de Marius Pop

       Când auzi pe cineva că pleacă în Mauritius, te gândeşti imediat că are o grămadă de bani şi nu ştie ce să facă cu ei. Ei bine, eu am fost în Mauritius şi nu mă pot lăuda că sunt milionar sau că nu ştiu ce să mai fac cu banii.

          Mai mult decăt atât, am fost plecat pentru 10 zile în perioada de vârf, mai precis de revelion, la un preţ de bun simţ. În cele ce urmează, am să mă străduiesc să vă explic cum este posibil să petreci un sejur de vis, într-o locaţie fabuloasă, la un buget omenesc. Bine, acum să nu îşi imagineze cineva ca este posibil să ajungi acolo cu un cost similar unei excursii cu autocarul la Paralia Katerini sau la pretul unui city break la Praga.

         Despre zbor

      Zborul reprezintă cea mai mare cheltuială. În primul rând pentru că este departe şi apoi pentru că nu sunt foarte multe companii care zboară până acolo. Cele mai bune legături din Romania sunt prin Paris sau Dubai. Prin Paris există însă mai multe şanse de a găsi un preţ bun deoarece Air France are legături atât cu Tarom cât şi cu Air Mauritius. Luat din timp – asta înseamnă 

Afla mai multe , dand un click aici !

De ce mi-a plăcut la Alba-Iulia (și de ce ar trebui să-ți placă și ție)

de Dorina Danila

      Am plecat spre Alba-Iulia cu mari aștepări, fiindcă, în ultimul timp, am citit sau auzit numai lucruri bune despre acest „diamant șlefuit din inima țării”. Așa scria cineva și mi s-a părut puțin exagerat, dar acolo mi-am dat seama că nu e deloc așa. Nu numai că așteptările mele au fost împlinite, dar și depășite. O dovadă în plus că e adevărată vorba „omul sfințește locul”.

          Hotelul

De fapt nu e un hotel, ci o pensiune aflată la câțiva kilometri de Alba-Iulia. Se numește Drumul dragostei și e un loc drăguț, curat, cu o curte plină de verdeață. Fiecare cameră are o mică terasă unde poți sta să te relaxezi (dacă te lasă vecinii :)). Are și o piscină care arată OK, n-am folosit-o, așa că nu pot emite o opinie despre asta. Mâncarea e gustoasă, deși cam scumpă, după părerea mea, iar meniul destul de sărăcăcios. Un mare dezavantaj e că nu poți servi micul dejun, nici măcar o cafea, înainte de ora 10. Și cum ești in the middle of nowhere, la marginea lanului de porumb, nu ai decât să aștepți să se facă ora la care se trezesc gazdele sau să pleci în drumul tău. Nu am vrut să așteptăm, așa că

Afla mai multe aici !