Capitala Alsaciei a fost de-a lungul timpului o piatră de hotar nestatornic vămilor.Cu ocazia participării la un seminar ținut în aula Parlamentului European din Bruxelles, gazda întreba retoric de ce oare și Strasbourg-ul era în aceeași măsură considerat ca și capitală europeană (aici fiind sediul Consiliului Europei, Parlamentului, dar și Comisiei Europene a Drepturilor Omului).
Deoarece supozițiile participanților nu se ridicau la pretențiile întrebării, am fost ajutați cu enumerarea elementelor cheie din diferite perioade istorice: cui aparținea orașul la 870, dar la 1648, dar în 1870, 1940 sau 1945...Răspunsurile variau : Franța sau Germania.
Căci da, este simbolul reconcilierii, ca și Bruxelles ( hotar între flamanzi și valoni), căci nu mulți credeau că va mai fi pace între foștii beligeranți – ce conduc acum la unison destinele europene.
Inima orașului e Marea Insulă, ce pulsează intens în cele două artere formate de brațele râului Ill.Romanii ridicaseră aici Argentoratum .
Rămâi surprins cum nu au cedat timpului prin greutatea construcțiilor ridicate aici, cele mai multe din perioada Renașterii.
Ctedrala Notre-Dame este sanctuarul gotic de credință cu