Capitala Alsaciei a fost de-a lungul timpului o piatră de hotar nestatornic vămilor.Cu ocazia participării la un seminar ținut în aula Parlamentului European din Bruxelles, gazda întreba retoric de ce oare și Strasbourg-ul era în aceeași măsură considerat ca și capitală europeană (aici fiind sediul Consiliului Europei, Parlamentului, dar și Comisiei Europene a Drepturilor Omului).
Deoarece supozițiile participanților nu se ridicau la pretențiile întrebării, am fost ajutați cu enumerarea elementelor cheie din diferite perioade istorice: cui aparținea orașul la 870, dar la 1648, dar în 1870, 1940 sau 1945...Răspunsurile variau : Franța sau Germania.
Căci da, este simbolul reconcilierii, ca și Bruxelles ( hotar între flamanzi și valoni), căci nu mulți credeau că va mai fi pace între foștii beligeranți – ce conduc acum la unison destinele europene.
Inima orașului e Marea Insulă, ce pulsează intens în cele două artere formate de brațele râului Ill.Romanii ridicaseră aici Argentoratum .
Rămâi surprins cum nu au cedat timpului prin greutatea construcțiilor ridicate aici, cele mai multe din perioada Renașterii.
Catedrala nu este mare – ci imensă, interiorul te obosește cu detalii, vitraliile sunt excepționale, iar în partea dreaptă, lângă altar, se găsește Ceasul astronomic.Dacă ai răbdare până la ora 12.30 (când se consideră miezul zilei) acesta prezintă Procesiunea celor 12 Apostoli, figurinele având un joc scenic bine gândit, în cântec de cocoș și dangăn de clopot.
Lângă, este Palatul Rohan, ce adăpostește trei muzee de senzație: cel Arheologic, Arte Plastice și Artă Decorativă.Toate merită o vizită, căci bloncosul neoclasic are o frumusețe arhitecturală aparte.
De neratat este și Muzeul Alsaciei, într-o clădire veche, cu elemente diverse de artă (pictură, sculptură, sau sobe deosebite).
Piețele sunt animate permanent, plimbările scurte pe zona de promenadă sau podurile istorice sunt o încântare.Grand Rue, piatra cubică din greu, reprezintă în fapt reconstrucția drumului roman pe vechiul amplasament.Zona Pieței Corbeau oferă instantanee spectaculoase, dar în trecut zona era evitată.De pe pod, condamnații pedepsei capitale erau coborâți de vii, legați fedeleș în saci și cufundați în adânc.
De aici se ajunge în Petite France, peste Podul Saint Martin sau de pe cel al Fazanului.E cea mai pitorească zonă, cu case transformate în hoteluri sau restaurante, pline de flori multicolore și perfect încadrate în peisajul minunat.
Se văd astfel turnurile acoperite, păstrate din perioada medievală, ca parte componentă a sistemului defensiv.
Privit de sus, amestecul medieval al caselor pe jumătate din lemn (partea superioară), conacele și bisericile formează dimpreună cu Catedrala Notre-Dame un întreg de o valoare excepțională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu