Aranui 3, cargobotul din Polinezia Franceza construit in...Romania!

de Paul Drosu

      "Mandru ca sunt ROMAN!" Multi romani spun ca se mandresc cu Romania…dar, o intrebare mai dificila este cu ce anume se mandresc. Azi va voi spune unul dintre motivele pentru care eu ma mandresc cu Romania: acest motiv se numeste "ARANUI 3"…si este un vapor, un cargobot de marfa (dar si de pasageri), pe care tahitienii si marchizienii il iubesc enorm, caci pentru multi dintre ei este singura legatura cu lumea... "Aranui 3" ("Lungul Drum 3", in tahitiana) a fost construit in anii 2000 in...ROMANIA, la Drobeta Turnu-Severin si a strabatut jumatate de lume pentru a ajunge sa isi faca datoria cu brio in cele mai izolate ape de pe Terra - in mijlocul Pacificului! Cu Aranui 3 ajungi si in Bora Bora si in Tahiti, dar si in arhipelaguri extrem de izolate, atoli de corali cum nu mai exista pe suprafata Pamantului, rezervatii ale biosferei UNESCO si insule la cea mai mare departare de vreun continent (peste 6.000 de km). :) Ati auzit vreodata in Romania vorbindu-se de asa ceva? Eu m-as bucura sa se fi vorbit si sa nu fi aflat eu! Ati auzit vreodata la macar unul dintre nenumaratele posturi de televiziune pe vreun roman (macar pe unul din cei care lucreaza in domeniul turismului) sa

Tabula Traiana - in Cataractele Cazanelor Mici

de Mircea Poeana

Am trecut de peste 100 de ori prin Cataractele Cazanelor Mici. De o parte Balcanii, de cealalta Carpatii. Peisaj fabulos, amintind de sculpturile fantastice ale lui Henry Moore. Ma fascineaza nespus zona asta si de fiecare date descopar noi detalii, noi plasmuiri dumnezeiesti.

Pana cand ajung in dreptul chipului lui Decebal, sfredelit in carnea muntelui de mintea istoricului amator proto-cronist care a finantat "capodopera" anilor 1994-2004. Folclorul spune ca Iosif Constantin Dragan ar fi platit peste 1 milion de dolari pentru realizarea acestui breloc nationalist colosalo-ultra-gigantic. Banii se pare insa ca s-au terminat inainte ca Sinucigasul Primordial al neamului sa fie terminat si sa concureze in mintile infierbantate de romanism paranoic Rushmore-ul american. Pe mine KITSCH-ul asta megalitico-megaloman ma zgarie pe retina la fel de

Lacul Titicaca - o zona a indienilor quechua

de Paul Drosu

Aseara, intamplator, pe TV5, la emisiunea "Échappées belles" am avut extrem de placuta surpriza de a revedea un loc minunat din Peru, de pe o peninsula a maretului lac TITICACA, unde am poposit si noi pentru cateva zile si pe patriarhul acelui loc.

Peru, in multe zone deosebit de turistice, a devenit destul de "comercial"… Din fericire, sunt inca nenumarate locuri cu inca putini turisti, absolut autentice! Asa ca iata o idee pentru cei care ajung in zona peruana a lacului Titicaca: in loc sa se cazeze in capitala zonei, Puno, cum fac cei mai multi turisti, pot face un efort de cativa zeci de kilometri pentru a ajunge aici, aproape de capatul peninsulei CAPACHICA, in comunitatea Llachón, formata din indieni QUECHUA, urmasi ai incasilor si vorbitori pe scara larga a limbii acestora – quechua! O mica asociatie familiala de cateva familii Quechua, numita "Santa Maria", ofera turistilor cateva zile de autenticitate pura, facandu-i parte din familiile lor. Seful acestei Asociatii este Felix, pe care l-am revazut, cu mare placere, in emisiunea de aseara.

Lacul TITICACA, PERU, aproape 4.000 de metri altitudine – un lac sfant al

Taormina - statiunea de lux a Siciliei

     de Ioan Laslo

    Nu ai cum sa mergi in Sicilia si sa nu ajungi la Taormina. Asezarea ei, la jumatatea drumului dintre Messina si Catania, intr-o zona naturala mirifica, dar si hotelurile de calitate, fac aceasta locatie ideala pentru orice turist. Accesul este extrem de facil, masina urcand pe serpentine din zona marii (jos, exista o plaja in Golful Mazzaro numai buna pentru a sta la soare si a face o baie in apa limpede precum cristalul) si, dupa ce claxonezi ca sa iti faci facuta prezenta prin curbele sinuoase, ajungi in zona unei autogari, numai buna pentru a parca. De aici e preferabil sa iti continui periplul pe jos, deoarece altfel risti sa pierzi din frumusetea peisajului, din tentatiile numeroaselor magazine, sau cele ale unei bucatarii de neegalat, mai ales cand vine vorba de peste proaspat pescuit din golf. Asezata pe o terasa a coastei opuse muntelui, in panta, ai senzatia ca Taormina s-a "rostogolit dincolo de varf", dupa cum spunea Guy de Maupassant. Iar daca timpul iti va permite sa urci pe Salita Castelo care te duce spre Castelmota, printr-un peisaj mirific, poti vedea superba asezare dintr-o alta perspectiva. Desigur, in departare, se zareste clar, pufaitoarul Etna. Dar cea mai frumoasa poziție o are Teatrul Grecesc, cea mai cunoscuta locatie a zonei, prezent in numeroase opere literare tocmai datorita acestei excelente asezari care permite imbinarea naturii cu arta arhitecturala. Construit in sec. al III-lea i.Hr. si refacut in totalitate de romani, teatrul este un loc excelent pentru a înțelege ce insemna zona.

      Plimbarea trebuie sa continue pe Corso Umberto,

Zanzibar – it’s a kind of magic

de Ovi Madsen

        In capodopera sa, „Cinci săptămâni în balon”, Jules Verne îşi lasă protagoniştii să poposească, preţ de un capitol, pe insula magică Zanzibar! „Sejurul” pe „coasta celor negri” avea să reprezinte o aventură de povestit la stră-strănepoţi (ceea ce bătrânul Jules a şi făcut-o într-un mod magistral) unde fascinaţia pentru peisajele halucinante se contopeşte în fiecare clipă cu atracţia fatală pentru misterul feroce al localnicilor. Plin de suspans şi adrenalină, capitolul poveşteşte, la un moment dat, cum zanzibarezii, ostili din fire faţă de aventurierii care le calcă paradisul terestru, nu ar fi refuzat în meniul lor tribal un antricot de lord!

         Din fericire, la peste două secole de la povestea lui Jules Verne, aceste vremuri sălbatice sunt demult apuse. Azi ţie, turistului european, mai că-ţi vine să-i mănânci pe micii zanzibarezi! Dar nu aşa cum o făceau prea pofticioşii lor strămoşi cu mai fragezii noştri înaintaşi eşuaţi pe insulă, ci doar cu sufletul! Asta pentru că zanzibarezii sunt la fel de paşnici şi prietenoşi precum jamaicanii sau indienii, de pildă. Şi la fel de săraci, din păcate. Iar comparaţia nu e deloc întâmplătoare, întrucât Zanzibar ar putea fi lesne descris drept „Jamaica indiană a Africii”. Contrastul dintre bucuria vieţii şi sărăcia ţării este sfâşâietor.

          Rar ţi-e dat să vezi atâtea zâmbete pe metru-pătrat amestecate cu atâtea focare de mizerie. Este ireal să poţi vedea într-un singur sfert de oră cele mai frumoase plaje din lume şi cele mai murdare locuri din lume! Şi totuşi, pentru cel dornic să descopere magia exotismului, dincolo de trenduri de consum şi de marketing turistic, Zanzibar este într-adevăr o destinaţie de vis.Un vis albastru infinit cu nuanţe de turcoaz, aidoma Oceanului Indian care mângâie ţărmul acestei splendide insule descoperite acum mai bine de 12 secole de arabi şi de persani. „Paradisul snorkelilor&scuba-diverilor” sau „Raiul mirodeniilor” sunt doar două dintre

Afla mai multe dand un click aici !