Tăbăcariile din Fes

 

de Raluca Sofian

Cu sau fără vreun fir de menta proaspăta introdus sub masca, tăbăcăria tipic marocana devine o ispita aproape subînțeleasă. Accentul cade evident pe eventualele achizitii finale dar adevarul e ca picanteriile din culise, demonstrațiile tipice “marketingului” local si mai ales spectacolul curtii interioare sunt tot atâtea motive pro-vizitare.

Ce se afla in vasele ales-inghesuite unele-ntr-altele ca separeurile unui fagure de miere? Piei înmuiate! Unele scufundate spre curățare, intr-o soluție minune a carei rețeta venită din vremuri seculare e păstrată ca atare: urina de vaca, var nestins, apa și sare.

Altele, tot scufundate, dar ajunse in faza a doua de preparare, sunt procesate in găinaț de porumbel dizolvat in apa. Devin maleabile și suficient de “absorbante” pentru a treia etapa. Ei bine capitolul vopselurilor tradiționale e magie curată! Exista câte o explicație viabila pentru fiecare colorata pata. E drept ca rosu-mac, galben-turmeric, verde-menta, albastru de Indigofera, maro-cedru sau ocru henna mai rezolva azi doar parțial problema. Iată de ce o manufactura conforma rețetei “de casa” devine cu atât mai valoroasa!

Volubilis - un loc in Maroc

 

de Raluca Sofian

Centru comercial cartaginez, fosta capitala de regat berber dar mai ales impresionanta reședința administrativă a provinciei romane Mauritania-Tingitana. Impartasind soarta Sarmisegetuselor noastre (comoda sursa de materiale de construcție pentru așezările învecinate) structura anilor săi de glorie e încă vizibila. Iar memoria imprevizibila. Cert e ca latina a supraviețuit cu mult retragerii romane, mixul multicultural de berberi, greci sau evrei continuând sa o vorbească pana la venirea arabilor. Prin ce fascinează mai exact, cel mai mai cunoscut sit arheologic al Marocului? Un top inevitabil subiectiv ar fi:

1. Mozaicurile. De la carul Amfitriei tras de un cal de mare sau fiarele îmblânzite nu atât de Orfeu cât de lira lui, răpirea lui Hilas, îmbăierea Dianei, Bachus înconjurat de anotimpuri sau cursa carelor de lupta la imaginea parodica din Casa Acrobatului. O pastila geniala despre mărire și decădere de vreme ce Acrobatul—îndeobște “desultor”, sărind Atletic de pe un armăsar pe altul—-călărește acum pe dos un măgar, in timp ce tine in mâna un cantharus (pocal)

2. Fațada cu nu mai puțin de 12 coloane a Palatului Gordian (reședința guvernatorului)

3. Decumanus maximus sau “bulevardul” principal al orașului delimitat spectaculos de un Arc de Triumf și Poarta Tanger.

David al lui Michelangelo acoperit in semn de doliu

de Melania Cotoi

O zi tristă astăzi. Și pietrele plâng. Și spiritele plâng.

Intr-una din poeziile sale, Michelangelo scria:

"Mi-e somnul scump și-mi pare foarte bine

Că piatră sunt și-am simțuri adormite

Cât împrejur e crimă și rușine

Nu mă trezi vorbește pe șoptite"

Astăzi, când se aniversează 574 de ani de la nașterea lui Michelangelo, copia din Piazza della Signoria a operei sale grandioase, David, a fost acoperită în semn de doliu și solidaritate cu poporul ucrainean.

În aceste zile, în lume e crimă și rușine.

Turismul fara ghizi este o utopie robotica

 de Mircea Poeana

"Ghidaria" este o arta, o "ghidusie" de geniu.

Este enciclopedia ce ti se ofera generos, fara sa fii deschis vreo enciclopedie inaintea voiajului.

Ghizii adevarati sunt umanistii renascentisti, care au ales sa se risipeasca eteric in pulberea de stele a cunoasterii si a iluminarii.

Nu poti face aceasta meserie daca nu ai rabdare, daca nu esti organizat, daca nu ai "simtul urgentei", daca esti ursuz si organic nefericit. Pentru ca misiunea ta e sa impartasesti fericirea, bucuria descoperirii.

Prost platiti de multe ori, trimisi de colo-colo, deseori flamanzi si obositi, ghizii de turism fac dintr-un suspin un zambet larg. Numai cine nu intelege valoarea lor nu pricepe de unde incepe valoarea industriei calatoriilor si ospitalitatii.

La multi ani, dragi colegi!

Voi sunteti structura de rezistenta a unui edificiu labirintic, fascinant, miraculos, magic!

Palermo - cel mai important oras al Siciliei

de Valentin Oanta

Palermo, cel mai important oraş al Siciliei se bucură de o poziție splendidă fiind aşezat pe o ansă largă numită Conca d'Oro, dominată de muntele Pellegrino. Vechii fenicieni l-au denumit Ziz (floare), apoi grecii i-au spus Panormus (port) în antichitate. Oraşul a fost stăpânit pe rând de puni, romani, apoi dominat de bizantini şi sarazini, după care a fost cucerit de normanzi, devenind capitala regatului în timpul lui Roger al II lea. În această epocã apar edificii precum Catedrala, Capela Platină, Martorana, Zisa si Cuba.

După o perioadă de decadenţă, sub dinastia Angevinilor oraşul redevine înfloritor în timpul Aragonezilor. El trece sub dominația spaniolă care dă aspectul baroc ce dăinuie pânã azi.

Vechiul oraş este delimitat de Calea Cavour la nord, Tukory şi Calea Lincoln la sud. Aceastã zonă este împărțită în patru cartiere cuprinzând douã străzi octogonale, Calea Vittorio Emanuele şi Calea Maqueda care se întâlnesc în splendidă Piață Vigliena.

Printre numeroasele locuri şi edificii pe care le întâlnim în Palermo amintesc Piaţa Vigliena cu un ansamblu baroc de statui şi fântâni, Biserica S Giuseppe dei Teatini pe Calea Vittorio Emanuele, Piaţa Pretoria şi Piaţa Bellini dominată de Biserica Martorana, construcție normandă din secolul XII şi multe altele pe care vă invit să le descoperiți şi sã vã bucuraţi retina.