6 martie - Ziua lui Michelangelo Buonaroti

 

de Ioan Laslo

"...in Casentino s-a nascut acest fiu in anul de grazie 1474, in ziua de sase martie, patru ore inainte de revarsarea zorilor, intr-o luni. Zodie mare, de bunaseama, care a aratat indata ce om avea sa ajunga copilul, si ce geniu; pentru ca Mercur si Venus, aflati in a doua casa a lui Jupiter, s-au aratat binevoitori, prevestind ceea ce si avea sa se implineasca; nasterea acestui inalt si nobil spirit s-a petrecut in asa fel, incat a trebuit sa-i reuseasca absolut orice a intreprins, dar mai cu seama artele ce trezesc incantarea simturilor, ca pictura, sculptura si arhitectura" (Ascanio Condivi)

Citind acest text mi-am amintit ca este ziua de nastere a unui geniu renascentist: Michelangelo Buonaroti (6 martie 1475 - 18 februarie 1564). Nu exista iubitor de arta care sa nu ii aprecieze opera. De la sculpturi precum Pieta (foto, aflata in Catedrala Sf. Petru din Vatican), Moise (impresionant in San Pietro in Vicoli din Roma), Pieta Rondanini (azi piesa de rezistenta a colectiei de arta din Sforzesco de la Milano), David (dincolo de excelentele copii din Piazza della Signoria sau Piazzale Michelangelo, gasim originalul la Galeria del Academia din Florenta) la celebra Capela Sixtina, sau alte creatii de geniu ale arhitectului Michelangelo, toate poarta marca frumusetii perene. Superbe mi se par si sonetele sale!

Intr-o lume in care cheltuim energii pe lucruri minore si suntem zilnic bombardati de estetica uratului, a ne aminti de artisti precum Michelangelo ne poate oferi doza de optimism necesara pentru a merge mai departe. Este ceea ce va invit sa facem astazi, cand sarbatorim ziua venirii pe lume a unui fiu de pietrar. Dar ce a facut din piatra este o adevarata poveste perena!

Circuitul Italia D Amore, pe care nu o data am avut placerea sa il ghidez, ne ofera sansa de a lua contact cu creatiile marelui renascentist. 

Florenta - punct de reper pentru iubitorii de arta

V-am pregatit o poveste de primavara, cu gandul ca intr-un alt anotimp sa ne putem revedea. Asa isi prezinta Melania Cotoi filmuletul prin care doreste sa ne apropiem de Orasul Renasterii. Ramane doar sa tastati play!

Manifestari in sprijinul Ucrainei in Piazza di Santa Croce din Florenta

 

de Melania Cotoi

“Într-o zi senină de toamnă, spre după-amiază, eram aşezat pe o bancă în centrul pieţei Santa Croce. În centrul pieţei e ridicată o statuie a lui Dante, îmbrăcat cu o mantie lungă, ce ţine operele sale lipite de propriul corp, iar capul aplecat de gânduri îl are încununat de lauri…

Soarele tomnatic, cald şi puteric, ilumina statuia şi faţada bisericii. Atunci am avut strania senzaţie de a privi acele lucruri ca şi cum le-aş fi văzut pentru prima dată şi, în acel moment, compoziţia picturii se dezvălui ochiului minţii mele. Acum, de fiecare dată când privesc acest tablou, revăd acel moment. Momentul rămâne o enigmă pentru mine, încât el este inexplicabil...".

Giorgio de Chirico despre “Enigma unei după-amieze de toamnă” 

Un loc drag mie. Astăzi, ne vedem aici ca să manifestăm pentru pace, intr-un moment in care o face toata lumea civilizata:

David al lui Michelangelo acoperit in semn de doliu

de Melania Cotoi

O zi tristă astăzi. Și pietrele plâng. Și spiritele plâng.

Intr-una din poeziile sale, Michelangelo scria:

"Mi-e somnul scump și-mi pare foarte bine

Că piatră sunt și-am simțuri adormite

Cât împrejur e crimă și rușine

Nu mă trezi vorbește pe șoptite"

Astăzi, când se aniversează 574 de ani de la nașterea lui Michelangelo, copia din Piazza della Signoria a operei sale grandioase, David, a fost acoperită în semn de doliu și solidaritate cu poporul ucrainean.

În aceste zile, în lume e crimă și rușine.

O poveste de Crăciun despre dragoste și dăruire in Baptisteriul din Florenta

     de Melania Cotoi

    Eu vorbeam si el privea. Erau vreo 47 de persoane si el era cel care PRIVEA. Nu mi-e greu ca dupa 5 minute sa-mi dau seama de cei care cunosc istoria, inteleg arta, sunt curiosi, intersati, vor sa faca poze, cumparaturi.... Eu vorbeam si EL PRIVEA IN SUS, PRIVEA IN STANGA, PRIVEA IN DREAPTA. Asculta. Il cautam cu privirea, asa cum fac de obicei cu persoanele care sunt interesate de ceea ce povestesc eu. La un moment dat, insotitorul grupului imi atrage atentia ca nu trebuie sa ma pierd in detalii si, atunci, incepe lumea: “lasati-o sa vorbeasca”, “ pai, noi de ce am platit”, “ daca tot vedem, e bine sa stim”....s-au linistit, eu am continuat si el asculta si privea, n-a spus nimic.

    Au vazut mozaicurile din Baptisteriu si frescele lui Ghirlandaio din S.M. Novella, toate sclipitoare, colorate, unele mai frumoase decat celelalte. EL PRIVEA si avea o fata senina, fericita... N-a pierdut nici un amanunt. Sa tot fi avut vreo 25 de ani si era unul din putinii tineri din grup. Le dau pauza de poze si tigara pt. mine in Piata Senioriei.... incep ei sa vorbeasca si sa intrebe: ce frumos, unde-i toaleta, inghetata, statui, Michelangelo, unde-s magazinele, etc...

    El se indeparteaza cu o alta persoana mai in varsta si il

Florenta - orasul Renasterii

    de Ioan Laslo

  Dintre toate orasele italiene, categoric Florenta este cel mai tentant pentru iubitorii de arta. Punct de plecare al Renasterii, orasul pastreaza insa aproape toate operele de valoare din acele vremuri, avand sansa de a mosteni adevarate capodopere, deoarece ultimul vlastar al familiei de Medici, Ana Maria Lodovica a conditionat cedarea intregului patrimoniu orasului de pastrarea sa intacta. Le vezi peste tot: in piete, in muzee, in biserici sau pe stradutele pline de farmec. 

   Ca sa "gusti" Florenta (si aici nu ma refer la bucataria toscana, care este si ea delicioasa) ai nevoie de un numar mare de zile. Cei care o viziteaza pe fuga risca sa piarda mare parte din atmosfera sau sa renunte la superbele colectii din Uffizi, Palazzo Pitti, L'Academia sau Bargello. Nu e timp de toate, iar cozile de la intrare sunt uneori dezarmante. De aceea, recomandabil este sa iti oferi mult timp: si pentru a hoinari prin piatete (de la simbolica Piazza della Signoria si pana la excelentul punct de belvedere din Piazza Michelangelo), si pentru a privi Fiume Arno de pe diferitele poduri(dintre care cel mai cunoscut ramane desigur Ponte Vecchio), dar mai ales pentru a simti atmosfera extraordinara din gradinile orasului. Totul pigmentat cu

Instrumente astronomice pe fatada Santa Maria Novella din Florenta

de Iulia Olaru

Construite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, sfera și cadranul astronomic împodobesc, respectiv, dreapta și stânga fațadei Santa Maria Novella. Sunt primele instrumente astronomice publice de acest tip fabricate și instalate în Florența.

  Între 1572 și 1574, fratele dominican Egnatio Danti, cosmograf (proiectant de hărți geografice) și matematician de curte al marelui duce Cosimo I, a fost însărcinat să echipeze bazilica Santa Maria Novella cu o serie de instrumente pentru observarea și măsurarea astronomică. Danti a instalat astfel, în stânga fațadei monumentale proiectată de Leon Battista Alberti, o armilă echinocțială în bronz formată din două cercuri (ale căror intersecții indică pozițiile soarelui la data celor două echinocții) și, în dreapta , un cadran astronomic (din care rămâne baza de marmură) însoțit de niște cadrane solare, bazat pe deplasarea umbrei produse de o tijă de

Bustul lui Pasquale Romanelli, refacut la Firenze

 
de Melania Cotoi

Pentru scurt timp, Pasquale s-a întors la atelier.

A fost primul Romanelli, cel care a dat viaţă acestei familii de artişti înzestraţi în ale sculpturii, artist desăvârşit, profesor la Academia de Belle Arte din Florenţa. El este tatăl lui Raffaello, bunicul lui Romano, străbunicul lui Folco şi stră-străbunicul lui Raffaello. În atelierul din Borgo San Frediano intră la vârsta de 15 ani ca ucenic al sculptorului Lorenzo Bartolini şi din 1850 intraga activitate a maestrului îi va rămâne lui.

Mare patriot, prieten cu Giuseppe Dolfi şi Giuseppe Montanelli, a fost persecutat pentru idealurile sale de libertate şi a luptat pentru independenţă. S-a căsătorit cu Adelasia şi a avut şase copii. Va lucra până la moarte, iar mormântul său de la Cimitirul Porte Sante a fost realizat de al doilea fiu al său, Raffaello.

Astăzi, bustul său realizat de fiul său a poposit la umbra operelor nepoţilor şi strănepoţilor săi pentru a fi un pic îngrijit de stră-strănepotul său.

Dresda - Florenta de pe Elba

de Cristian Cezar Han

Dresda este un oras modern, plin de istorie, cu o arhitectura deosebita si emana o alta fata a Germaniei. Saxonia este un teritoriu aparte, in care ,,nu,, inseamna ,,da,, in romana, oamenii sunt diferiti, iar strazile sunt foarte linistite. Preturile sunt acceptabile, iar amplasarea este excelenta, intre Berlinul agitat si Praga cea romantica. Daca ar fi sa optez pentru un trio city break, as lua in calcul aceasta varianta: Praga-Dresda-Berlin, insa astazi pionul principal va fi Dresda, supranumita ,,Florenta de pe Elba,,.

Daca esti pasionat de istorie si vrei sa descoperi un oras muzeu, Dresda poate fi o alegere perfecta! Conditiile sunt foarte simple: nu te pierde in detalii, fiindca acest loc va fi o surpriza pentru orice turist! Cutreierand pe strazile lui, nu cautand raspunsuri la intrebari! Dresda ascunde secrete, este foarte adevarat, insa le poti gasi in centrul vechi. Important e

Sindromul calatorului

de Dr. Florin Conghilete

       Îți poate părea ciudat să auzi că exista așa ceva, dar da, azi îți voi vorbi despre sindromul călătorului.

   Făcând parte din bolile cu manifestări tranzitorii de ordin psihic, uneori chiar psihosomatic, iar rareori psihiatric, acest sindrom capătă formă atunci când turiștii sau călătorii sunt confruntați cu diferite situații în țările pe care le vizitează. Fie că este vorba despre uimire, surprindere, stupefacție, fie ca vorbim despre anxietate sau angoasă, acest sindrom își face loc în realitatea călătorilor, aceștia confruntându-se la o perioadă de timp dupa sosirea lor în țara în care călătoresc, cu probleme pe care nu le-au anticipat și pe care nu și le-au imaginat. Cea mai cunoscută destinație pentru a creiona acest sindrom este India.

 Manifestările clinice pe care călătorul le prezintă:

 – delir acut, halucinații, sentiment de persecuție (convingerea delirantă că este victima unor agresiuni, iar cei din jur îl privesc cu ostilitate), stare de agitație, de frică extremă, delir, ducând chiar la apelarea serviciilor poliției in urma acestui resentiment. Nu uita totuși, că 

Afla mai multe pe http://safetravels.ro/sindromul-calatorului/

"Ponturi" la Florenta

de Marian Lisu

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra intregului oras indicat sa incepeti cu o deplasare rapida pe cel mai inalt punct – Manastirea San Miniato al Monte, care pe langa biserica milenara – are chiar 1000 de ani de la constructie, aveti o panorama superba, un cimitir monumental unde se odihnesc si celebritati italiene, iar la scurta distanta, Piatalle Michelangelo de unde se fac cele mai luminoase fotografii. Basilica este o minunatie, fatada bicolora facuta parca ieri, interioare cu mozaicuri bine definite, fresce pe care se observa patina timpului si pavaje in tonalitati fara contraste.Pentru suflu suplimentar se pot alege capele diferite, una in subteran, alta la inaltime, biserica avand astfel 3 nivele de studiu, cea mai ineresanta pare Capela Cardinalului Portugaliei.

Daca ajungeti in Piata strajuita de grupul statuar dedicat lui Michelangelo, in fapt un alt David scara 1:1, dar pe un soclu impozant ,,pazit” de nimfe sau ingeri, este util sa luati repere si sa deduceti distante- se vad toate obiectivele majore si doar asa realizati complexitatea construirii de catre maestrul Brunelleschi a motului Domului florentin , superbul turn Giotto, Palazzo Vechio cu turnul ceasului din Piazza Senioria, podurile de peste Arno…iar cat consoata face o baie de soare daca te tin puterile poti incerca un test-drive cu ultimul model de la Ferrari, evident ,,rosu ca focu' sa te cuprinda norocul”.

Sa nu uit..toata distractia te costa 1 euro, autobuzul orasenesc luat de la

Florența - frumusețea - violența

de Elena Cercel

       Când am intrat în Piazza della Signoria, mi-a luat câteva clipe să mă dezmeticesc prin mulțimea de turiști și să încep să văd cu adevărat.În fața mea, sub lumina egală a unei zile noroase, copia statuii lui David de Michelangelo, model de perfecțiune omenească, ne măsura din priviri, gata să arunce piatra spre acest Goliat mereu schimbător și pestriț care-i invada piața zi de zi, forfotind gălăgios cu telefoane și aparate foto în mâini. Ceva mai aproape, Hercules, cu ghioaga în mână, își îngenunchia adversarul, ținându-l lejer de păr, dar având aerul că se asigură că-l vedem și luăm aminte. Nu departe, din bronz, copia după „Juditta” lui Donatello, în veșminte florentine, stă cu sabia ridicată, sprijinind grațios cu genunchiul stâng trupul inert al lui Holofernes și capul proaspăt desprins de trup, dar ținut încă aproape.

Mă întorc spre partea opusă a pieței: în stânga mea e celebra Loggia dei Lanzi, adevărat muzeu de sculptură în aer liber. În față, chiar lângă mine, creația lui Benvenuto Cellini: „Perseus cu capul Medusei”. Bronzul întunecat și lustruit, cu patină verzuie, contrastează admirabil cu soclul alb și plin de simboluri ale fertilității și abundenței naturii. Perseu e tânăr și nud, ține sabia în mâna dreaptă și ridică în stânga capul nefericitei Medusa, arătându-ni-l. Privește ușor încruntat spre trupul feminin decapitat și contorsionat pe care-l calcă-n picioare. O mână de-a Medusei atârnă elegant peste albul soclului, iar șuvoaiele de sânge (din care se va întrupa calul înaripat Pegas) seamănă cu