Reykjavik – patria balenelor

de Butterfly

       La Reykjavik am ajuns de vreo cateva ori in timpul minunatei noastra excursii prin Islanda. Prima data am ajuns la ceas tarziu, in prima zi de vacanta, rupti de foame in cautarea unui restaurant primitor si calduros. Am parcat masinile undeva langa o constructie moderna care adapostea biblioteca, in apropierea unui mic port si la cativa pasi de centru si am pornit pe jos a vedem ce gasim. Centrul curat si destul de putin circulat ni s-a parut dragut. Vitrinele magazinelor erau impodobite de Craciun desi era octombrie. Reni impaiati isi prezentau produsele in mod sarbatoresc, in sanii mari si pline de zapada artificiala.

         O pereche de trolli zambeau tampi din vitrina ninsa. O statuie oarecum bizara iesea din miezul trotuarului. Despre preturi nu va spun ca va speriati. Cred ca nici la Dior nu au asemenea grozavii. O geaca groasa de iarna, din puf, ajungea pe la 1000 euro. Scopul primei noastre vizite acolo era foarte clar, sa mancam. In fata unui restaurant un panou ne prezenta oferta speciala a zilei: un peste cu garnitura de cartofi si un pahar de vin la “numai” 60 euro. Grupul s-a impartit in 3, o parte la un restaurant, o parte la altul si o parte a ales plimbare prin oras cu consum de sandwich cald la “botul calului”. Noi mancaseram niste sandwichuri rapite pe furis din 

Citeste mai multe cu un click aici !

Din nou despre Polonia - Wroclaw: un oraș captivant

   de Valentin Oanta

Wroclaw este un oraș captivant, tineresc, dar istoria sa este veche de peste 1000 de ani, ajungând până la Imperiul Roman, când pe aceste locuri exista un centru important de tranzit către Drumul Chihlimbarului. Dispune de un impresionant număr de edificii istorice, de la biserici gotice la palate și castele.

Orașul are un calendar plin de festivaluri și evenimente culturale, muzică clasică, teatru al unor culturi pe cale de dispariție. De asemenea, există chiar incercarea anuală de a bate recordul Guinness de cântat la chitară, când mii de oameni cântă împreună "Hei Jude". Au și o întrecere de sute de caiace colorate care se înghesuie pe

Creștinismul din Insula Pastelui

de Paul Drosu

RAPA NUI (Isla de Pascua, Easter Island, Insula Pastelui), o slujba de duminica dimineata in, probabil, cea mai izolata biserica crestina din lume. Si, probabil, una dintre cele mai exotice, daca nu chiar "cea mai", slujbe crestine de pe Pamant. 

Aceasta insulita reprezinta varful estic al imensului triunghi polinezian din Pacific si una dintre cele 3 insule magice ale planetei, in opinia mea! Unul dintre cele mai izolate locuri din lume in care traiesc oameni, o insulita fara rauri, cu un tarm salbatic, aflata in plin ocean Pacific, la aproape 4.000 de km vest de continentul sud-american. 

Credinta este catolica, la fel ca si biserica, care apartine Parohiei Sfintei Cruci, fondata in 1937. Cu toate acestea, credinta catolica, la fel ca si in multe alte locuri din Polinezia, s-a contopit, intr-un proces de sincretism, cu elemente ale credintelor specifice polineziene (ca si in Polinezia Franceza), rezultand o credinta oarecum exotica pentru noi, atat in gandire cat si in aspect, avand la baza, totusi, credinta crestina (catolica sau protestanta, vorbind, in general, de imensul teritoriu polinezian). Acest sincretism se observa inclusiv in arhitectura bisericutei, care la intrare are atat motive crestine – Crucea, Isus, Tablele lui Moise, o pereche de ingeri, dar si motive polineziene – pesti, Tangata Manu (Omul Pasare), Manutara (pescarusul de mare, parte a vechiului cult al Omului Pasare) sau simboluri ale scrierii stravechi rongorongo, singura scriere descoperita in Polinezia, scriere inca nedescifrata!!!

In general, polinezienii (ca si populatiile din America de Sud) cred in Divinitate cu o sinceritate dezarmanta, cu profunzime si fara fatarnicia atat de raspandita, de obicei, la europeni… Slujba este foarte interactiva, atat in spaniola, dar si in limba rapanui, cu multe cantece in limba rapanui, iar la sfarsitul slujbei se face un lant uman, tinandu-se toti de mana si apoi fiecare il saruta pe obraji pe cei de langa el…lucruri pe care le-am vazut nu numai aici, ci si in Polinezia Franceza. Interactiunea umana in aceste zone atat de indepartate si izolate are o mare insemnatate…caci aici nu prea ai de unde sa astepti ajutor si pe cine sa te bazezi, decat pe cei de langa tine, din comunitate.

P.S. In duminica Pastelui Catolic de anul viitor se vor implini fix 300 de ani de cand INSULA PASTELUI a fost descoperita de catre europeni. Si de cand au inceput suferintele cumplite pentru bastinasi... 

Dubai - spectacolul luxului, fitelor și opulentei

 

de Ciprian Napradean

Dacă nu era Expoziția mondiala probabil ca nu ajungeam niciodată în Dubai. Aș fi ratat spectacolul luxului, fitelor și opulentei. Aici totul e un miraj. O fata morgana între doua deșerturi, unul de apa și altul de nisip. Spre aceasta iluzie a bunăstării vin bieții indieni, pakistanezi, filipinezi. Ei vin seduși de vitrina Dubai. Spre deosebire de turiști, care nu ajung sa cunoască realitatea din spatele panoului publicitar, ei o descoperă repede. Zgârie norii de otel și sticlă sunt ridicați în arsita soarelui de imigranți. Ii vezi uneori pe strada îmbrăcați prost, în șlapi, plimband cate-o punga. Pe clădirile ridicate de ei nu scrie niciun nume din miile care își pierd viata aici, ci EMAR sau DAMAC. Nu știam ce inseamna cele doua nume. Am aflat ulterior ca sunt cele mai mari doua companii de construcții din Dubai si își semnează fiecare opera arhitecturala. Apropo de imigranți! Mergeam ieri cu metroul spre un mall tradițional arab (Madinat Jumeirah) iar în fata mea era o familie de indieni. Tatăl își ținea strâns în brate fetita si-i arata ceva pe geam. Completa apoi zâmbind spre sotia lui. Parea mandru si plin de afecțiune. Probabil se bucura de liberele acordate cu ocazia zilelor Emiratelor Arabe Unite (care împlinesc 50 de ani de la infiintare). Familia asta era adorabila. E minunat si rar sa vezi afectiune în Dubai. Societatea araba e rece și solitara. Bărbații nu au voie sa-si atingă soțiile în public. Sunt sobrii și distanti fata de ele și fata de copiii lor. În mijloacele de transport în comun sunt vagoane destinate special femeilor și copiilor. Nestiind asta era sa intram intr-un astfel de vagon. Ne-am prins abia când o "femeie ninja" urla ca din gura de șarpe la un turist și-l ameninta cu politia. Săracul om nu înțelegea cu ce ia greșit. Nici el nu auzise de stupizenia vagonului pentru femei. La câte reguli iti impune viata în Islam, nu e de mirare ca din spatele cearceafurilor negre te privesc mai mereu niste ochi căprui triști sau furioși.

Daca vreti totuși sa-i cunoașteți si luați în calcul o excursie în Dubai, lunile cele mai potrivite termic sunt decembrie și ianuarie.

Iata câteva aspecte pozitive și negative observate de mine!

Pozitive:

- Sunt posibilitati multiple de petrecere a timpului liber (aquaparcuri, mail-uri, parcuri de distracție, muzee). Apropo de muzee! Luna viitoare își va deschide porțile Muzeul Viitorului. Forma clădirii este absolut halucinanta. Nici tematica nu e mai prejos. Va fi o proiecție a evoluției tehnologiei în viitorii 20 de ani și un pronostic pentru următorii 50.

- Expoziția mondiala, ce are deschise portile pana pe data de 31 martie 2022. Au construit pentru aceasta un adevărat oraș al viitorului, conectat cu Dubaiul prin autostrada și metrou.

- Preturile sunt pentru toate buzunarele. Noi am stat la Hotelul Stela de mare la 100 de euro / noapte / camera dublă (cu mic dejun inclus), dar sunt si preturi ceva mai mici. Mai mari nici nu-i bine de vorbit! Cică o noapte la un hotel de 7 stele poate ajunge la prețul unui apartament de la noi.

- Orașul este curat și foarte sigur. Rata infracționalității este printre cele mai scăzute din lume.

- Mobilitatea în oraș este relativ bună. Metrourile și tramvaiele te leagă de majoritatea obiectivelor turistice, fiind foarte curate și moderne. Accesul spre zona veche a orașului, Cartierul Al Fahidi, se face cel mai ușor cu barcile. Acestea sunt destul de insalubre dar foarte ieftine (cca 3 lei / cursa). In aceasta zona, mai puțin frecventata de turiști, am mâncat cel mai bine și ieftin. De fapt, aici descoperi adevărata lume araba (mai puțin atentă la igienă și foarte expansiva cu turiștii). Nu au însă nesimțirea negustorilor turci si cu atât mai putini a celor egipteni.

- E o lume cosmopolita și relativ toleranta religios. Aici am vazut mai mulți musulmani șiiți (iranieni), ce își făceau afacerile nestingheriți în proximitatea musulmanilor suniti (majoritari). Creștinii, budiștii și hindușii sunt de asemenea bine tolerați. Nici nu e de mirare în condițiile în care au nevoie de inteligență, mână de lucru și turiști. Nu știu care este situația în cazul evreilor.

Negative:

- Cand lipsa de educație întâlnește banul se naște opulenta și grandomania. Aici s-au întâlnit.

- Multe reguli, unele stupide din perspectiva unei gândiri liberale.

- Băuturile alcoolice incredibil de scumpe. O bere la 0,33 l nu poate fi cumpărată sub 60 - 70 de lei.

- Căldura extremă. Și în decembrie am căutat umbra, apa si aerul condiționat. Nici nu vreau sa îmi imaginez ce e aici restul de vreo 9-10 luni. Cică te ia politia la întrebări dacă te plimbi în amiaza mare pe strada. Trebuie sa te conformezi și, precum șobolanii, circuli numai prin tuneluri, mail-uri, iar deplasările doar in compania AC-ului.

- In ansamblu preturi mai mari decât în alte destinații turistice. Dacă te crezi bogat merita sa faci o vizita în Dubai. Te vindeci repede!

În concluzie, Dubaiul este o proiecție despre cum ar putea arata prima colonie umana pe Marte. O oaza de civilizație intr-un deșert. Dacă apa și curentul electric s-ar opri pentru o clipa, viata s-ar prăbuși.

La multi ani, Romania!

Cu mândrie port zilnic, prin măreața Romă, tricolorul. Mă bucur atunci când aud în jurul meu voci care spun, în diferite limbi:'' Uite, steagul României!'' Steagul cu care ne-au făcut mândri, prin existența lor, Decebal, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși si multi,multi altii. Astăzi este ziua noastră, a românilor de pe tot Mapamondul. A României de acasă, și de peste tot. Chiar dacă neajunsurile sau nemulțumirile sunt, astăzi trebuie să uităm pentru o zi de ele și să ne bucurăm de graiul nostru, de valorile noastre. De România noastră!

La multi ani, România!

Rozina Elena Nedelea

ghid profesionist de turism la Roma si Vatican